"Romanii care vin in America renunta cu usurinta la idealurile lor artistice"

Saviana Stanescu este poet si dramaturg, a plecat in urma cu trei ani in Statele Unite, cu o bursa Fulbright si a ramas dupa terminarea acesteia sa predea la New York University. Aici finalizase deja

Saviana Stanescu este poet si dramaturg, a plecat in urma cu trei ani in Statele Unite, cu o bursa Fulbright si a ramas dupa terminarea acesteia sa predea la New York University. Aici finalizase deja un masterat in Performance Studies (acum studiind pentru doctorat) si pregateste un altul in Dramatic Writing (materii greu de tradus in romaneste si fara echivalent in universitatile de aici). I-a avut profesori pe Richard Schechner, fondator al teatrului experimental american, pe Arthur Kopit, Neil LaBute, Doug Wright si multi altii, legati intr-un fel sau altul de scena americana si de Hollywood, in calitate de regizori, dramaturgi si scenaristi. Ea insasi autoare de texte dramatice, Saviana Stanescu este acum jucata in off-Broadway, piesa ei YokastaS Redux fiind pusa in scena de Richard Schechner in Teatrul La Mama si recenzata de The New York Times. Chiar cand pregateam acest interviu realizat prin e-mail, Saviana a mai primit o veste buna: textul ei Aurolac Blues va fi produs la Here Arts Center din New York, in cadrul American Living Room festival de catre regizoarea germana Nina Hein. Nici romanii n-au uitat-o: recent, in seria Biblioteca Teatrului imposibil de la Cluj a aparut un volum bilingv cu piesele autoarei sub titlul Waxing West/Sa epilam spre vest. Pentru cititorii ziarului Adevarul si ai revistei Adevarul literar si artistic, pentru care scria in aceste pagini atunci cand era in tara, Saviana Stanescu povesteste acum despre culisele "visului american" chiar de la fata locului:
- Cand te muti, asa cum ai facut tu, dintr-o cultura in alta, e imposibil sa nu le compari. Cine iese mai bine din comparatia intre teatrul romanesc si cel american si din ce cauze? Care au fost dificultatile pe care le-ai intampinat in procesul de adaptare la un mediu diferit, care a durat, dupa cum se pare, destul de putin?
- Le compar, intr-adevar. Cred ca in Romania (in general in Europa) viata teatrala e mai relaxata, mai frumoasa, intr-un anume sens. In America, accentul se pune pe munca, pe disciplina. Multi dintre actori, chiar cei care au avut cateva succese off-Broadway, sunt nevoiti sa lucreze ca receptionisti, chelneri, barmani. Asta ii face foarte rigurosi cand e vorba de repetitii la o productie. Stiu ca e sansa lor sa fie vazuti si sa inainteze in cariera, o sansa care poate sa nu mai apara foarte curand. Chestia cu "time is money" nu e vorba goala. Oamenii lucreaza, traiesc, iubesc, intr-un ritm mult mai rapid. Mi-a fost destul de greu sa ma acomodez la acest stil dupa viata cvasiboema pe care am dus-o in Romania. Este un mediu mult mai pragmatic, trebuie sa fii tot timpul cu garda sus. N-ai voie sa fii emotional, sentimental, nehotarat, daca vrei sa reusesti aici. Vagul, ambiguitatea, notiunile abstracte, sentimentele sunt pe planul doi. In America, oamenii sunt educati de mici sa fie individualisti, sa se descurce singuri, sa faca alegeri potrivite unui anume scop, sa nu lase sa scape o oportunitate.
M-am adaptat la acest sistem numai intr-o anumita masura. E foarte obositor cateodata si ma trezesc dorindu-mi pur si simplu o petrecere romaneasca plina de viata si emotie. In acelasi timp insa, aici, in New York, am senzatia ca pot sa fac ceea ce imi propun in zona artistica, exista obstacole, dar si ele sunt previzibile, "disciplinate", pe cand in Romania frumusetea imprevizibilului dispare cand te lovesti de birocratism, barfe si obstacole absurde.
In Romania se consuma multa energie in dispute marunte, polemici ne-necesare, in loc ca acea energie sa fie investita in a provoca impact cultural.
- Cum se vede cultura romana din unghiul din care tu o privesti acum? Cu alte cuvinte, este ea vizibila in vreun fel in SUA? Are vreun efect existenta Institutului Cultural Roman de la New York? Inutil sa mai precizez ca as prefera un raspuns sincer si fara ocolisuri unuia de complezenta, macar pentru ca noua conducere a ICR sa fie la curent cu ce se intampla acolo si sa ia masurile de rigoare...
- Cultura romana nu prea se vede, intr-adevar. Sunt cateva nume sonore ca Andrei Serban, Andrei Codrescu, Norman Manea, dar ei sunt deja considerati americani.
Din pacate, Institutul Cultural Roman din New York are mai degraba stilul unui camin cultural unde membri ai comunitatii romanesti participa la evenimente fara rezonanta pentru spatiul american, nostalgici si fericiti sa mai sporovaiasca la branza si vinul de dupa. Acele "manifestari culturale" au impact zero in sensul promovarii culturii romane in America.
Centrul Cultural Polonez, spre exemplu, e mult mai eficient. Recent, au adus niste spectacole Mrozek care au avut cronici extrem de pozitive in "The New York Times". Artisti romani de calibru vin la New York si se multumesc sa joace intr-o Scoala Elementara in Queens (Teatrul Nottara!) doar ca sa castige niste dolari. E ridicol. Trebuie sa stim sa ne pastram prestigiul si sa fim constienti ca si cultura romana are ceva important de oferit.
Nu stiu daca saracia e de vina, sau o mentalitate a saracului, dar multi romani care vin aici se concentreaza pe a aduna ceva dolari sau/si pe strategii de a ramane in America, renuntand cu usurinta la idealurile lor artistice.
Cred ca noua conducere a Institutului Cultural trebuie sa se concentreze mai putin pe contul din banca si contacte personale, si sa se puna in slujba culturii romane intr-un mod dezinteresat si ferm, adica sa-si faca treaba pentru care este platita de statul roman.
(Textul integral in Adevarul literar si artistic)