România, un preşcolar pe coridoarele UNESCO

"Domnul Koichiro Matsura m-a primit foarte repede, spre deosebire de alţi noi ambasadori, care aşteaptă de câteva săptămâni deja să îşi prezinte scrisorile de acreditare Excelenţei Sale,"

"Domnul Koichiro Matsura m-a primit foarte repede, spre deosebire de alţi noi ambasadori, care aşteaptă de câteva săptămâni deja să îşi prezinte scrisorile de acreditare Excelenţei Sale," declară optimist noul ambasador UNESCO, profesorul Nicolae Manolescu. Ajuns la Paris, oraşul în care şi-a dorit să trăiască toată viaţa, se vede confruntat cu nişte probleme hilare, pentru o organizaţie atât de importantă pentru România, cum este delegaţia permanentă la UNESCO. Birourile în care îşi desfăşoară activitatea întreaga delegaţie sunt situate la demisolul clădirii, cu ferestre către o curte interioară. ţările mai înstărite s-au mutat de aici către zone mai centrale din Paris şi clădiri mai luxoase. România nu îşi permite să plătească mai mult de 3 ferestre - pentru că aici chiria se plăteşte în funcţie de numărul de ferestre, marfă rară, se pare, şi nu de spaţiu. Vecinii apropiaţi sunt Kuwaitul, Rusia şi Ucraina, iar noul ambasador s-a hotărât să meargă înarmat cu o sticlă de ţuică pentru a-i cunoaşte şi a-i atrage către o relaţie cât mai "prietenească" şi mai folositoare pentru România.
Diplomaţii fac cafele la UNESCO
Spaţiul închiriat pentru delegaţia română este meschin, cam două birouri şi jumătate. Fie vorba între noi, nici personalul aferent nu este suficient. Din acest motiv, diplomatul Lilian Zamfiroiu este nevoit, printre picături, să se implice şi în pregătirea cafelei invitaţilor, iar soţiile diplomaţilor şi secretara delegaţiei s-au ocupat până şi cu pregătirea sărmăluţelor tradiţionale pentru recepţia de lansare a proiectului "Sibiu, capitală europeană din 2007" şi serbarea Zilei naţionale. Cât despre o femeie de serviciu, organigrama existentă nu prevede un astfel de post, considerând probabil că domnul Manolescu se va descurca să-şi facă menajul singur în birou, ca un adevărat gospodar ce este. Obţinerea sălii pentru recepţie a fost şi ea dificilă, "aproape a trebuit să ne ducem cu o sticlă de ţuică la ei", explică maliţios domnul Manolescu, adăugând că sala nu este de fapt decât "un fast food mai mare". Plin de speranţe, noul ambasador nu vrea să se împace cu situaţia acceptată în tăcere de predecesorii săi şi a pomenit problema spaţiului insuficient încă de la prima întâlnire cu preşedintele plenipotenţial al UNESCO, domnul Koichiro Matsura. Cea mai importantă nevoie este însă să existe un număr suficient de delegaţi la UNESCO, pentru a face faţă invitaţiilor oficiale. Ministerul Culturii va fi cât de curând informat, mai ales că ministrul Adrian Iorgulescu a prezentat la Paris Sibiul ca nouă capitală europeană.
Fostul student sibian Nicolae Manolescu sprijină programul "Sibiu - capitală culturală 2007"
Interesul noului ambasador român la UNESCO pentru acest proiect, care ar putea creşte considerabil gradul de awarerness (cunoaştere) al occidentalilor despre România este şi unul sentimental, Sibiul fiind oraşul în care N. Manolescu şi-a petrecut anii studenţiei. Se pare că proiectul a demarat bine, presa internaţională semnalând deja cu interes lansarea lui. Astfel, dacă ziarul Le Figaro publica un articol despre România ca destinaţie turistică convenabilă şi ofertantă, postul de televiziune franco-german Arte va prezenta sâmbătă, 2 decembrie, un reportaj despre Sibiu în contextul desemnării sale drept capitală europeană din 1 decembrie 2007. Pentru început, expoziţia de fotografie prezentată pe sălile întunecoase de la UNESCO va încerca să atragă privirile grăbiţilor funcţionari ai UNESCO către pitorescul oraş.