România pierde zilnic din memoria sa culturală

Legea care prevede arhivarea tuturor tipăriturilor nu se respectă Patrimoniul cultural naţional este afectat de ignoranţa unor tipografii, edituri şi case de discuri, care nu-şi

Legea care prevede arhivarea tuturor tipăriturilor nu se respectă

Patrimoniul cultural naţional este afectat de ignoranţa unor tipografii, edituri şi case de discuri, care nu-şi trimit producţiile la Biblioteca Naţională, pentru arhivare în depozitul legal. Conform legii, acesta trebuie să înghită tot ce înseamnă actualitate în documente tipărite, grafice, fotografice, sonore, audiovizuale şi multimedia, cu sprijinul producătorilor. O memorie a istoriei, o bază de date intangibilă, cu tot ce s-a scris şi compus în România. Dar incompletă.

Legea nu este îndeajuns popula rizată, iar cei care nu cunosc obligativitatea de a depune cu titlu gratuit exemplare dintr-o nouă operă la Biblioteca Naţională nu pot primi niciun fel de amendă. Cea mai drastică măsură luată împotriva contravenienţilor este reclamaţia în scris. Şi atât! Gabriela Rizescu, şeful Serviciului Depozit Legal de la Biblioteca Naţională a României, a declarat pentru Adevărul că mulţi producători nici n-au auzit de lege sau se fac că n-o cunosc. Cele mai mari probleme vin din partea editurilor economice şi caselor de discuri, care nu-şi trimit produsele pentru arhivare în depozitul legal. Biblioteca Naţională nu a pedepsit sau amendat pe nimeni până acum, pentru că legea nu are o cale clară de atac. "Până acum nu s-au aplicat amenzi pentru că nu există o normă metodologică de aplicare a legii. Biblioteca nu are voie să primească bani cash, aşa că editurile primesc doar reclamaţii. Depunerea publicaţiilor rămâne doar la conştiinţa producătorilor", spune Gabriela Rizescu. "Am întâlnit un zid din partea casei de discuri RBA. Preşedintele Radu Baron nu trimite deloc şi ne-a spus <> . Aşa s-a exprimat". În replică, Radu Baron ne-a declarat că tot ce a fost legal s-a făcut, iar dacă există probleme, firma de avocaţi care se ocupă de partea juridică le va rezolva.

Producătorii porno, cei mai harnici

Conform Gabrielei Rizescu, printre cei mai harnici contribuabili la depozitul legal se numără producătorii români de reviste pornografice. De multe ori, chiar şi cei care respectă legea o fac doar pe jumătate, trimiţând doar trei din cele şapte cărţi obligatorii. Biblioteca Naţională are rolul de a centraliza operele şi de a le trimite mai departe, către Bibliotecile Academiei sau Universitare din ţară. Numărul incomplet de volume îi face să reţină pentru nevoi proprii operele, care nu mai ajung şi la celelalte biblioteci. Biblioteca Naţională nu poate refuza însă nimic din tot ce se publică, pe CD sau hârtie. Depozitul trebuie să primească în maximum 30 de zile de la data apariţiei în şapte exemplare - cărţi, broşuri; şase exemplare - periodice, CD-uri, DVDuri, manuale şcolare, atlase, hărţi.

Micii producători ocolesc legea

Şefii serviciilor specializate de la Biblioteca Academiei Române dau vina pe producătorii accidentali şi editurile mici, care nu conştientizează importanţa acestei contribuţii. "De exemplu, am sesizat experţilor de la Biblioteca Naţională nereguli la editura Economică. S-au dus tratative cu cei de acolo şi inspectorii au ridicat apoi un camion plin de cărţi". Reprezentanţii editurii spun însă că ei au trimis volume, conform legii. Maria Rafailă, şef serviciu dezvoltarea colecţiilor la Biblioteca Academiei, afirmă că "legea are o hibă, pentru că niciodată nu a prevăzut exact cine trebuie să aibă responsabilitatea s-o onoreze. Nu există o metodologie prin care să poată fi aplicate penalităţile". Daniela Stanciu, şeful Serviciului Catalogare Periodice la Biblioteca Academiei Române, îşi dă seama că nu intră toate titlurile în Bibliotecă doar deschizând, banal, uşa unei librării şi văzând că acel titlu nu există în depozit. Specialiştii de la Academie nu cred că centralizarea unică la Biblioteca Naţională este metoda cea mai bună. "Era o perioadă când primeam direct de la tipografii. Acum se pierde foarte ult timp să se dirijeze de la tipografie la Biblioteca Naţională şi de acolo, mai departe, la alte biblioteci".

Exces de zel, înainte de `89

"Până în 1990, colecţia era com pletă. Aveam tot ce se publica, de la foi volante, agende, bilete, afişe. Excedentar intrau şi etichetele de pe sticle şi borcane, invitaţii de nuntă, o cantitate imensă de materiale. Dar bibliotecile au insistat să nu li se mai trimită, pentru că ocupau spaţii degeaba. Centralizarea se făcea mai bine, pentru că exista o altă disciplină", spune Maria Rafailă. Cred că tipografiile particulare nici nu cunosc toate prevederile legale. De foarte multe ori publică unele instituţii care nu au ca principal obiect de activitate editarea. Nefiind preocuparea lor de căpătâi, nici nu ştiu că există o lege a depozitului legal şi trebuie să dea gratuit câteva exemplare. Marile edituri se comportă normal, sunt conştiente şi au experienţă". Biblioteca Academiei poate să mai absoarbă cărţi pentru cel puţin 50 de ani, în propriile depozite.

Probleme din 1885

În 1885 s-adatprimalegeromâ nească a depozitului legal, după modelul francez. Până în zilele noastre, veşnic au fost probleme cu respectarea ei. Celebrul director al Bibliotecii Academiei, Ion Vianu, se plângea adeseori că nu toţi producătorii o respectă şi nu avea nici atunci mijloace de pedepsire, amenzi. În opinia specialiştilor de la Biblioteca Academiei, vinovaţi sunt mai ales producătorii mici sau accidentali de publicaţii şi prevederile legale care nu dau dreptul deplin Bibliotecii Naţionale să asigure respectarea ei. Căi de rezolvare: legea să fie popularizată masiv şi să se clarifice o cale de atac pentru pedepsirea abaterilor.

Vinovaţii rămâneau fără cap

La Palatul Domnesc de la Hurezi, deasupra unei uşi se află o inscripţie în greceşte, care spune "Bibliotecă de suflet folositoare". Este biblioteca înfiinţată de Constantin Brâncoveanu. Când a zidit-o, domnitorul a dat şi un hrisov, care spunea că toate tipografiile din Ţara Românească erau obligate să trimită câte un exemplar din ce produceau, la Hurezi. Deci ideea depozitului naţional exista încă din anii 1700. Cei de atunci respectau legea, altfel li se tăia capul.

Legea trebuie armonizată cu cea europeană. Puţină ordine ar trebui făcută în brambureala asta în care foarte multă lume tipăreşte şi foarte puţin se strânge.
Dan Horia Mazilu,
directorul Bibliotecii Academiei

Biblioteca Naţională cere Ministerului Culturii

- producătorii să nu aibă voie să facă publicitate cărţii până nu cotizează la depozitul legal

- posibilitatea acordării efective a amenzilor

Apel către editori: "Trimiteţi cărţile, că nu le trimiteţi degeaba. Ele rămân aici. Peste 20, 50 sau 100 de ani, un cititor va dori să ştie ce s-a întâmplat acum, ce muzică se asculta, ce afiş a apărut la un spectacol de teatru! Depozitul legal va ajuta generaţiile viitoare să înţeleagă vremurile noastre".