Romania, miza pe cultura

Dragos Galgotiu, Doina Levintza si Razvan Mazilu, intr-o incercare de a recupera traditiile din perspectiva modernitatii

Prefectura japoneza Aichi e in fierbere. Pe 25 martie, aici va poposi insusi imparatul. Numai ca mai marele imperiului nu va ajunge prin partile locului, departe de capitala, la vanatoare, asa cum li se intampla unora dintre mai marii nostri, ci "in interes de serviciu", la deschiderea oficiala a Expo 2005. Expozitia Mondiala aduce in Japonia reprezentantii a peste 120 de state de pe cinci continente si trezeste un interes fabulos. Chiar daca mai sunt cateva zile pana la debutul evenimentului, pe aeroportul din Nagoya, special construit pentru aceasta manifestare si inaugurat de cateva saptamani, vin zilnic nu mai putin de 70.000 de turisti. Numai pentru a vedea cum arata locul. Pe curiozitatea bastinasilor se bazeaza si oficialii nostri: din cele 20 de milioane de vizitatori, cati se estimeaza ca va avea, pe durata a 6 luni, Expo 2005, se spera ca pragul standului romanesc va fi calcat de 1,5-2 milioane. Arhitectul Dorin Stefan, regizorul Dragos Galgotiu, scenograful Doina Levintza, coregraful Razvan Mazilu si restul echipei noastre pun la punct ultimele detalii artistice, iar standul a fost gata printre primele (cu o saptamana inaintea inaugurarii Expo 2005), ceea ce reprezinta o premiera in istoria participarilor noastre la Expozitia Mondiala. 12 ore pe zi, 7 zile pe saptamana, timp de 6 luni, pavilionul romanesc va rasuna de muzica. Artistii vor sustine reprezentatii "la foc continuu", iar strainii vor afla despre noi si altceva decat Nadia Comaneci si Hagi. De la calusari la acorduri contemporane, de la momente de dans la evolutii actoricesti, toate se imbina intr-un mare spectacol unitar. Chiar daca Dragos Galgotiu va lucra cu patru randuri de artisti (va avea de facut naveta Bucuresti - Nagoya pana la finele expozitiei), show-urile noi, pregatite in tara si adaptate personalitatii fiecarei grupe de lucru, vor respecta coordonatele intregului. "Miza e mare din mai multe perspective, declara regizorul. Suntem aici nu doar pentru a transmite un mesaj al Romaniei, dar suntem pusi si in situatia de a reflecta si de a ne da raspunsuri noua insine. Sa vii in fata oglinzii si sa vezi cum arata lumea pe care o reprezinti, cea din spatele viselor, e foarte important pentru un artist. Pe de alta parte, aici e o desfasurare de forte de proportii uriase, total diferita de experientele de pana acum. Ni s-a oferit posibilitatea de a realiza o forma unitara a Romaniei, nu doar niste spectacole "transplantate" aici". Pentru ca intre Romania si Japonia exista, in mod cert, o dificultate de comunicare, accentul a fost pus pe elementele vizuale. De la uriasa moara de apa de la intrare la papusile suspendate ale Doinei Levintza, imbracate complet in alb si avand cate un singur accent de culoare (un element al portului nostru traditional); de la ecranele cu plasma, pe care se proiecteaza show-ul, si pana la monitoarele de pe care obtii informatii despre Romania, din cele mai diferite domenii, totul este proiectat sa aiba un impact direct asupra celui care ajunge la stand. Iar imbinarea intre arhaic si nou are un scop precis si ambitios, dupa cum marturiseste Dragos Galgotiu: "Vrem ca tot ce facem sa fie destul de curajos si de transant. Si mai vrem sa recuperam valorile spirituale din perspectiva modernitatii". Pentru aceasta intreprindere, fondurile de care a dispus Ministerul Afacerilor Externe, care se ocupa de participarea noastra la Expo 2005, insumeaza 299 de miliarde de lei (90 de miliarde din bugetul aprobat pentru 2004 si inca 209 miliarde pentru anul in curs). Din cei 80 de miliarde cheltuiti pana in prezent, cea mai mare parte (1,4 milioane de euro) au revenit unei firme japoneze, care a castigat licitatia pentru constructia standului. Dar romanii si japonezii mai au si alte lucruri in comun: pasiunea pentru Delta Dunarii, de care niponii sunt foarte interesati. Tocmai de aceea delegatia noastra are pregatit un cadou deosebit: un album despre Delta, intr-o editie speciala, tradusa in japoneza, care va fi oferit imparatului, printului mostenitor si premierului Japoniei. Si Romania va avea parte de un dar - ziua nationala sarbatorita in cadrul Expo 2005. La fel ca si celelalte state participante, tara noastra va beneficia de o zi in care va fi vedeta. Data aleasa este 1 iunie, ziua in care, in 1964, legatia Romaniei la Tokyo a fost ridicata la rangul de ambasada. Pe 1 iunie 2005, Romaniei ii va fi alocat si un spatiu in afara pavilionului, artistii putand evolua intr-un amfiteatru acoperit, cu o capacitate de 3.000 de locuri. Orchestra Nationala Radio, Corul National Madrigal, naistul Gheorghe Zamfir si tineri muzicieni pregatiti de soprana Mariana Nicolesco vor completa distributia romaneasca. In preajma zilei de 1 iunie, se vor desfasura la Nagoya, timp de o saptamana, vanzari promotionale ale produselor romanesti aflate deja pe piata nipona: vinuri, artizanat, cosmetice, mic mobilier, ceramica si sticlarie. Dar produsul romanesc cel mai pretuit dincolo de granitele tarii ramane cultura. Pe acest atu s-a pariat si de data aceasta.