Roman de iubire cu dublu sfârşit

Volumul 1 al cărţii “Marile speranţe” de Charles Dickens va fi distribuit joi, 20 noiembrie, împreună cu ziarul “Adevărul”. Cel de-al doilea volum al celebrei cărţi oferite de editura Adevărul Holding va fi vândut, împreună cu ziarul “Adevărul”, la preţul de 9,99 de lei, joi, 27 noiembrie.

Apărută în 1860, “Marile speranţe” este cea de a 13-a carte scrisă de Dickens. Autorul era, după expresia unui exeget englez, “un erou naţional”. Din ucenic într-o fabrică de pantofi devenise un important gentleman victorian. Era scriitor, dramaturg, editor de reviste, critic.

O idilă adolescentină

Este povestea a doi tineri, Pip şi Estella, obligaţi de împrejurări să trăiască alături de Miss Havisham, o bătrână marcată de mariajul ei neoficiat şi decisă să rămână prizonieră a acelui moment.

Eternizat în rochia de mireasă, pe care o poartă tot timpul, în masa de nuntă aranjată, în pânzele de păianjen care “îmbracă” întreaga casă, evenimentul i-a lăsat dorinţa de a sfărâma inimile bărbaţilor, aşa cum fusese frântă şi a ei.

Estellei îi revine acest rol, iar micul Pip, îndrăgostit de ea, devine subiectul experienţei. Suspansul este asigurat de bătrânul ocnaş evadat, ajutat de Pip, şi de necunoscutul, până la finalul cărţii”, binefăcător – sponsor, cum i-am zice astăzi – al tânărului erou.

Un happy-end solicitat

Două caracteristici deosebesc “Marile speranţe” de romanele anterioare. Ideea că fericirea poate fi căutată şi dincolo de reuşitele materiale şi tonul plin de umor în descrierea personajelor şi situaţiilor.

În plus, fiind tipărită iniţial în fascicole, ca toate romanele lui de altfel, cartea are un ritm alert, dat de nevoia de a crea suspansul necesar cumpărării următorului număr.

Povestea formării tânărului Pip, eroul central al romanului, care cuprinde şi unele elemente autobiografice, este centrată pe ideea dragostei fraterne şi romantice şi pe modalităţile prin care ea poate fi găsită şi, eventual, păstrată. Atmosfera oscilează între idealul romantic şi modalităţile dramatice de sugestie. Noutatea constă în urmărirea transformărilor psihologice pe care întâmplările vieţii le produc în personaje.

Autorul a imaginat, iniţial, un sfârşit trist al poveştii. Sfătuindu-se cu editorul, l-a modificat, transformându-l în happy-end. Dorinţa de a scrie pe placul cititorilor a prevalat ideilor exprimate de mai mulţi scriitori, inclusiv Bernard Show, potrivit căruia, primul final avea o mai mare valoare estetică.

Dramatizări, scenarii

Ca toate poveştile de dragoste mai mult sau mai puţin fericite, “Marile speranţe” a cunoscut mai multe dramatizări şi ecranizări. Autorul însuşi o gândise iniţial ca pe o piesă de teatru. Regizori ca Robert Vignola şi A.W.Sandberg, în timpul filmului mut, sau, mai târziu, Stuart Walker, David Lean, Joseph Hardy, Julian Amyes, Kevin Connor, Alfonso Cuaron au realizat filme de succes după carte, cu protagonişti, de cele mai multe ori notorii: Jack Pickford, Martin Herzberg, John Mills şi Jean Simmons, Michael York şi Sarah Miles, Anthony Hopkins, Ethan Hawke, Gwyneth Paltrow…

Un serial BBC a avut un mare succes de public, iar musicalul montat în London West End pe muzica lui Cyril Ornade, cu John Mills în rolul lui Pip, a primit, în 1975, “Ivor Novello Award” pentru cel mai bun musical britanic. Şi lista ar putea continua. 

„Marile speranţe“, în SUA

Anul acesta, peste ocean, o fostă profesoară de engleză de la o şcoală publică din Iowa, în vârstă de 92 de ani, a realizat o adaptare, modernizată, a cărţii lui Dickens, intitulată “PipPocket Productions”.

Regizorul Jules Aaron a pus-o în scenă, sub formă de musical, cu cântece originale, semnate de Steve Lane şi Richard Winzeler, şi cu o distribuţie care a reuşit să cucerească publicul şi critica.

La premiera din aprilie 2008 de la Hudson Backstage Theatre de la Hollywood interpreţii au fost ovaţionaţi, în picioare.