Revistele culturale spaniole fata in fata cu cele romanesti

Joi seara, Institutul Cervantes din Bucuresti a organizat o dezbatere cu tema "Presa culturala scrisa: presa sau cultura?", in care editori spanioli si romani au pus in discutie problemele cu care se

Joi seara, Institutul Cervantes din Bucuresti a organizat o dezbatere cu tema "Presa culturala scrisa: presa sau cultura?", in care editori spanioli si romani au pus in discutie problemele cu care se confrunta in cele doua tari. Cei trei invitati din Spania, Blas Matamoro, coordonator al revistei "Cuadernos Hispanoamericanos", Juan Carlos Sunen, poet, critic literar si director al revistei "El Critico", si Ignacio Echevarria, critic literar si editor, au intrat in dialog cu invitatii romani, redactori sau redactori-sefi la importante reviste culturale din Romania: Gabriela Adamesteanu, Adriana Bittel, Magdalena Boiangiu, Cristian Tudor Popescu, Dan C. Mihailescu etc. Romanii au putut afla de la colegii lor ca Spania nu duce lipsa de reviste culturale: doua sute de publicatii sunt inscrise in asociatia de profil, iar pe langa acestea mai exista multe altele, numarul total ridicandu-se la cateva mii. Si in Spania, ca si in Romania, statul sprijina revistele culturale, fie cumparand o parte din tiraj, fie acoperind cheltuielile de intretinere ale redactiilor. De asemenea, guvernele regionale subventioneaza masiv publicatiile regionale in care e promovata cultura zonei respective. Din interventiile invitatilor spanioli a reiesit ca nu supravietuirea revistelor culturale este principala problema in tara lor (fiecare ziar important oferind cititorilor si un supliment cultural), ci continutul acestor publicatii si rolul pe care ele trebuie sa si-l asume. Astfel, dincolo de diferentele de abordare si orientare teoretica sau ideologica ale celor trei invitati, discursurile lor s-au oprit, in mare, asupra acelorasi probleme: cum raspund revistele culturale in fata provocarilor pe care le ridica globalizarea si cultura de masa; cum reactioneaza ele cand "se pune un semn de egalitate intre o expozitie de arta, o prezentare de moda si o expozitie de pieptanaturi", cand "cultura este absorbita de industrie". Raspunsul la aceasta provocare, oferit in forme mai mult sau mai putin diferite de cei trei, a fost "cultura critica". Revistele culturale trebuie sa dezvolte tocmai aceasta "cultura critica", pentru a ajuta cititorul sa discearna in avalansa de produse culturale care i se ofera pe piata. Un alt subiect atins in dezbatere a fost conditia unei culturi mici, "marginale" (nu in sens valoric), cum este cea romana. Ceea ce in ochii invitatilor spanioli aparea drept un avantaj al culturii noastre, marginalitatea ferind-o de pericolul globalizarii, din punctul de vedere al romanilor prezenti era un dezavantaj, produsele culturale exprimate intr-o limba de circulatie restransa riscand sa treaca neobservate. Discursului bine inchegat al spaniolilor, care viza in mare aceleasi probleme si aceleasi teme, semn al unei maturitati a vietii editoriale spaniole, ajunsa in fata unor provocari comune, romanii au opus un discurs mult mai eterogen, expresie a unei piete a revistelor culturale inca in formare, fara probleme clar conturate.