Războiul nu moare şi nu se predă

Volumul postum al lui Kurt Vonnegut denunţă atrocitatea şi prostia violenţei. Acum în librăriile din România, „Retrospectivă asupra Armaghedonului. Scrieri inedite despre război şi pace“ oferă o imagine tulburătoare a războiului.

În discursul pregătit în 2007, chiar în luna în care s-a stins, pentru un eveniment de la Clowes Hall, Indianapolis, cunoscutul prozator american, una dintre vocile cele mai puternice ale literaturii contemporane, a scris, cu umorul, ironia şi cinismul pentru care cărţile lui sunt atât de apreciate, despre prezent, trecut şi viitor. Kurt Vonnegut. propunea auditoriului posibile antidoturi la stările create de un prezent apocaliptic:

„Şi ce ar trebui să facem în timpul acestei Apocalipse? Ar trebui să fim neobişnuit de buni unii cu alţii, asta categoric. Dar nici n-ar trebui să mai fim atât de serioşi. Glumele ajută mult. Şi luaţi-vă un câine, dacă n-aveţi încă."

Discursul face parte din volumul publicat acum de Editura Humanitas, care conţine ilustraţii ale autorului. Textele inedite cuprinse în această carte sunt „diatriba finală", cum au susţinut criticii din străinătate, a unui spirit pacifist care a cunoscut direct războiul.

Satirist de primă mână, scriitorul nu a uitat niciodată ce a învăţat în anii '40, după ce s-a înrolat în armata americană şi a fost luat prizonier de război la Dresda, în 1945, supravieţuind bombardamentului asupra oraşului, la scurt timp înainte de încheierea celui de-Al Doilea Război Mondial.

De altfel, cruda experienţă a stat la baza unora dintre cele mai cunoscute romane ale sale, „Abatorul cinci" şi „Cruciada copiilor: Un dans obligatoriu cu moartea". Volumul publicat acum în România cuprinde chiar scrisoarea pe care tânărul soldat Vonnegut i-a trimis-o familiei la 29 mai 1945, după bombardamentul de la Dresda.

Rănile nu se vindecă

Alături de acest text, în carte se regăsesc numai scrieri inedite, publicate în premieră, toate demascând absurdul şi atrocitatea războiului. „Biroul comandantului", penultima povestire din volum, are drept protagonist un ceh care a trăit pe propria piele ocupaţia nazistă şi sovietică în cea de-a doua conflagraţie mondială.

Tocmai când plănuişte să sărbătorească salvarea ţării sale, forţele americane preiau conducerea şi astfel se trezeşte suspectat de colaboraţionism fiindcă a făcut mobilă pentru invadatorii nemţi şi ruşi. Tonul povestirii nu este deloc optimist: speranţa nu mai supravieţuieşte, deznădejdea cuprinde totul.

„La mulţi ani, 1951", unul dintre cele mai bune texte din această culegere, ne arată un bătrân din Germania postbelică străduindu-se, fără succes, să-i transmită propria experienţă de viaţă unui băieţel de şase ani.

Urmele războiului, care nu este niciodată o soluţie, sunt, de fapt, de nevindecat. Opera lui Kurt Vonnegut o demonstrează cu prisosinţă.

Prizonier de război

„În jur de 14 februarie, americanii au venit, urmaţi de avioanele britanice. Eforturile lor conjugate au omorât 250.000 de oameni în douăzeci şi patru de ore şi au distrus Dresda - poate cel mai frumos oraş din lume. Dar eu am scăpat.

După care am fost puşi să cărăm cadavre din adăposturile antiaerienei; femei, copii, bătrâni; morţi în urma rănilor, a incendiilor sau sufocaţi. Civilii ne blestemau şi aruncau cu pietre în noi în timp ce căram trupurile la imensele ruguri funerare din oraş." (fragment din scrisoarea trimisă acasă în ziua de 29 mai 1945, când scriitorul era prizonier de război în Germania)

Informaţii practice

-„Retrospectivă asupra Armaghedonului. Scrieri inedite despre război şi pace", de Kurt Vonnegut
-Ilustraţii: Kurt Vonnegut
-Traducerea: Laura Sandu
-Editura: Humanitas
-Anul: 2010
-Preţul: 27 de lei