Radu Jude, regizor: „Ideea de competiţie în artă îmi repugnă“

Lungmetrajul „Toată lumea din familia noastră“, în regia lui Radu Jude, a primit, sâmbătă, „Inima oraşului Sarajevo“, marele premiu al Festivalului Internaţional de Film de la Sarajevo (6 - 14 iulie).

„Adevărul": De cine v-aţi temut cel mai mult la Sarajevo?

Radu Jude: Nu am văzut celelalte filme din competiţie, deci nu vă pot răspunde clar. Oricum, ideea de competiţie în artă îmi repugnă. Înţeleg că astea sunt regulile jocului, că aşa funcţionează lumea, dar viziunea asta competiţională, fotbalistică, asupra filmului, îmi pare uşor absurdă. Cum să compari între ele filme diferite, care vin din spaţii culturale diferite, care sunt produse în condiţii diferite? N-are niciun sens.

Ce impact poate avea premiul asupra direcţiei pe care o poate avea filmul?

Nu ştiu! Poate că se va vinde mai bine filmul!

De ce credeţi că a avut succes filmul - ce a atârnat mai mult în balanţa juriului - povestea, regia, interpretările?

O justificare explicită din partea juriului nu ştiu să existe. Ce le-o fi plăcut la filmul ăsta Dumnezeu ştie! Eu cred că interpretările actorilor principali (Şerban Pavlu, Sofia Nicolaescu, Mihaela Sîrbu, Gabriel Spahiu) sunt foarte bune, aşa că premiul ăsta e în primul rând rezultatul muncii şi al talentului lor.

Cum reuşesc filmele româneşti să-şi păstreze prospeţimea şi încă să mai câştige premii?

Iată o întrebare care depăşeşte aria mea de competenţă. Un bun critic de film vă poate ajuta mai mult decât mine.

Cum s-a comportat filmul în box-office-ul românesc?

Destul de bine, în sensul că avem până acum în jur de 6.000 de spectatori, ceea ce e relativ mult pentru un film românesc, dar ridicol de puţin dacă ne raportăm la numărul de locuitori. Asta arată, cred, dezastrul în care se află România în ceea ce priveşte numărul de săli dedicate filmului european şi educaţia audiovizuală extrem de precară.

De ce filmele româneşti nu au un impact atât de mare în ţară, la fel ca în străinătate?

Există o lipsă de interes a publicului nu doar în ceea ce priveşte filmele româneşti, ci şi faţă de filmul european. De fapt, singurele filme care au succes la public sunt cele hollywoodiene. Asta ţine de infrastructură şi de nivelul scăzut de educaţie cinematografică. La care se mai pot adăuga alte cauze, cum ar fi preţul biletelor. Sau faptul că oamenii care ar fi interesaţi de aceste filme muncesc mult şi nu mai au timpul necesar pentru a ieşi în oraş. Oricum, cred că sunt destul de mulţi cei care văd filmele româneşti la televizor sau trase de pe torrente (site-uri de unde pot fi descărcate  filme n.r.). Ceea ce mi se pare totuşi OK!

Pe ce pieţe va fi distribuit filmul?

Deocamdată, ştiu că va fi difuzat în Franţa şi în Polonia.

Ce alte festivaluri mai ţinteşte acest film?

De trimiterea lui la festivaluri se ocupă agentul nostru de vânzări, compania Films Boutique. Ei decid unde îl înscriu, noi aflăm doar în momentul în care este selectat undeva. De exemplu, peste o săptămână sau două, filmul este invitat la Festivalul de la Odessa.

Care este cel mai puternic mesaj care trebuie să se depună în memoria spectatorului, după ce vede „Toată lumea din familia noastră"?

Îmi place să spun că am făcut un film „cu" şi nu un film „despre", deci cu atât mai puţin consider că filmul acesta are un mesaj. În general, detest operele care au un mesaj de transmis. Ce m-a interesat a fost să ofer spectatorului o experienţă cât mai intensă, o experienţă filmică, bineînţeles. Mai departe, dacă relaţia filmului cu viaţa îl pune pe gânduri, asta e treaba fiecăruia. Eu am vrut doar să descriu cinematografic un fragment din viaţă, să-l reconstitui cu mijloacele filmului de ficţiune.

„Comparat cu cei mai buni cineaşti din aşa-numitul «nou cinema românesc», eu nu exist", spuneaţi într-un interviu, tot în „Adevărul". Cum puteţi începe să existaţi, printre nume precum Mungiu, Puiu, Muntean, Caranfil? De ce aveţi nevoie şi ce vă lipseşte?

Ca să încep să exist ca şi cineast pe lângă cei pomeniţi, aş avea nevoie de mult mai mult talent şi de o enormă inteligenţă.

În ce idee veţi investi timp, bani şi nervi, în viitorul apropiat?

Dacă vă referiţi la film, acum sunt în postproducţie cu un scurtmetraj filmat în vara aceasta. În rest, mă documentez pentru un proiect de film de epocă. Am noroc, voi fi ajutat de doamna istoric Constanţa Vintilă-Ghiţulescu, un extraordinar specialist în istoria vieţii private din România secolelor XVIII - XIX.

"Singurele filme care au succes la public sunt cele hollywoodiene. Asta ţine de nivelul scăzut de educaţie cinematografică.''
Radu Jude regizor

Info

- Film: „Toată lumea din familia noastră" (România 2012)
- Regia: Radu Jude
- Scenariul: Corina Sabău şi Radu Jude
- Distribuţia: Şerban Pavlu, Gabriel Spahiu, Tamara Buciuceanu, Stela Popescu, Alexandru Arşinel, Sofia Nicolaescu, Mihaela Sîrbu
- Producători: Stienette Bosklopper, Ada Solomon, Gabriel Antal
- Imagine: Andrei Butică
- Premiera în România: 6 aprilie 2012

Câştigătorii Festivalului de la Sarajevo

- „Toată lumea din familia noastră", regia Radu Jude (România) - Marele Premiu
- „Turn Off the Lights", regia Ivana Mladenovic (România) - Premiul pentru cel mai bun documentar
- „Tatăl meu e cel mai tare", regia Radu Potcoavă (România) - Premiul special al juriului
- Uliks Fejmiu - Premiul pentru cel mai bun actor pentru rolul din filmul „Redemption street" (Serbia)
- Marija Pikic - Premiul pentru cea mai bună actriţă pentru filmul „Children of Sarajevo" (Bosnia şi Herţegovina)
- „Beyond the Hill", regia Emin Alper - Premiul special al juriului (Turcia)

Ce rămâne atunci când dragostea moare

„Toată lumea din familia noastră", cel de-al doilea lungmetraj al lui Radu Jude, a avut premiera la Festivalul Internaţional de Film de la Berlin de anul acesta. Pelicula a mai primit până acum premiul pentru regie şi Premiul Publicului la B-EST Intl. Film Festival, iar la ediţia recent încheiată a Festivalului Internaţional de Film Transilvania (TIFF) a obţinut Premiul Zilelor Filmului Românesc.

O comedie amară, care vorbeşte despre relaţiile de cuplu, după ce dragostea a murit. Filmul porneşte de la o situaţie simplă. Un bărbat divorţat vrea să petreacă împreună cu fetiţa lui de cinci ani câteva zile la mare. Când merge să ia copilul, tatăl află că fosta lui soţie, cu actualul soţ şi fosta soacră nu îi dau voie să plece. Lucrurile degenerează, iar în mijlocul luptelor dintre adulţi se regăseşte o fetiţă care vrea să se joace...

 „Am vrut să arăt cum dragostea cea mai intensă şi egoismul cel mai abject merg mână în mână, deşi ele se opun, în principiu, una alteia", declara regizorul într-un interviu acordat ziarului „Adevărul", continuând: „Mi se pare foarte interesant cum se raportează unul la altul doi oameni care s-au iubit, atunci când dragostea dispare. Brusc, măştile cad, iar oamenii se transformă uneori în nişte monştri penibili."

Sofia Nicolaescu și Șerban Pavlu, într-o scenă din film