ROLLYWOOD

Razboiul care se invarte dupa soare Pleci din Bucuresti pe vreme varatica si liniste. Nu faci 50 de kilometri, pe drumul catre Giurgiu, si dai peste iarna si razboi. In plin camp, cladiri distruse,

Razboiul care se invarte dupa soare
Pleci din Bucuresti pe vreme varatica si liniste. Nu faci 50 de kilometri, pe drumul catre Giurgiu, si dai peste iarna si razboi. In plin camp, cladiri distruse, soldati din osti amestecate viermuind in transee, bombe care explodeaza, imprastiind bulgari de pamant la zeci de metri distanta. E adevarat, zapada e artificiala si nici razboiul nu e de-adevaratelea, dar cine mai pierde timpul cu amanunte... Totul e un film, "Joyeux Noel" pe numele lui, o coproductie multinationala care se realizeaza in colaborare cu Mediapro Pictures. O poveste din primul razboi mondial (care contine si un sambure de adevar), in care joaca Diane KrUger (Elena din recentul succes "Troia") si Daniel BrUhl, eroul din "Good bye, Lenin!". S-a filmat in Scotia, iar dupa Romania urmeaza Franta si Germania. Conteaza mai putin unde anume sunt amplasate decorurile, important este faptul real, petrecut in decembrie 1914. Inamicii au lasat, pentru o noapte, armele deoparte, si-au oferit unii altora tigari si ciocolata si si-au urat... "Craciun fericit!" Si pe "campul de lupta" din apropierea Bucurestiului s-a adunat o "armata" de figuranti de nationalitati diferite: combatantii francezi sunt jucati de urmasi veritabili ai galilor, pe scotieni ii interpreteaza niste scotieni (unul incepe, cand ti-e lumea mai draga, sa cante la cimpoi), cat despre nemti - e suficient sa stii ca e vorba despre un razboi, ca sa-ti inchipui ca sunt prin preajma. Regula autenticitatii functioneaza pentru linia intai, in spate sunt buni si romanii. "Sunteti prea multi scotieni intr-un loc, mai amestecati-va cu francezii aia! Nemtii fara arme, mai in spate!", urla pe limba locului un responsabil cu trupele. Multimea reactioneaza prompt, ca doar ordinele se executa. Se mai si discuta, dar mai pe sest: "Nu mai vorbiti intre voi, doua minute, cat mergeti pana la transeele voastre! Si nu mai radeti, ca nu e nimic amuzant, e razboi!" Resemnati, ostasii pun capul in pamant, dand si mai mare veridicitate scenei de dupa bombardament. In timp ce trupele isi pregatesc urmatoarea intrare, un barbat "din alt film", cocotat pe un damb, deseneaza ceva pe genunchi. Are casti la urechi, o gentuta cu tocuri si creioane si o calimara in care inmoaie, din cand in cand, pana de care se foloseste. N-a nimerit din greseala acolo: munca lui e sa deseneze, in carnetelul unuia dintre personaje, o harta a pozitiilor inamice. Si, fiindca face si schite ale soldatilor, cerceteaza un album cu fotografii ale celor care au luptat in razboiul adevarat si scrisori trimise de pe front. "Stau aici cand desenez fiindca altfel nu iese bine. A mai fost folosit intr-un film un caiet cu astfel de insemnari si se vedea ca a fost facut stand la birou. asta trebuie sa arate altfel..." Nu e singurul care se documenteaza. Unul dintre englezi citeste un cartoi pe coperta caruia scrie "Use of Weapons" ("Utilizarea armelor"). E drept ca un coleg de "regiment" a optat pentru un horror de Stephen King, dar orice e bun pentru a te introduce in atmosfera... Atmosfera joaca, la propriu, un rol important: asistam la un razboi "care se invarte dupa soare". Fiindca prima dubla a fost trasa cand se innorase, pentru urmatoarele toata lumea asteapta ca astrul zilei sa dispara iara. Echipa priveste rabdatoare catre cer, sperand sa nu ramana pentru multa vreme cu ochii in soare. Urmatorul nor intra in actiune, "Actiune" se aude si dinspre regizor, iar figuratia se pune iute pe treaba, pana nu da soarele din nou. Pentru o dubla noua, soldatii se asaza iar in pozitie de start si simt pe propria piele inconvenientele unei batalii: un grup de binevoitori ii improasca temeinic cu pamant, pentru ca efectele exploziei sa fie evidente. "Nu va scuturati, ca dam din nou!", ameninta unul dintre "gropari". Peste toata harmalaia, trece-n zbor un fluture... "Razboiul" de langa Bucuresti se va termina la sfarsitul acestei luni. E unul atipic, nu lasa in urma trupuri mutilate si familii care sa-si planga mortii. Cei care au luptat aici sunt victime ale oboselii, ale filmarii unor scene de iarna in plina canicula de august, ale drumurilor zilnice intre oras si camp. Cu toate astea, singura femeie din distributie linisteste eventualii ingrijorati: "Baietii s-au distrat teribil facand un film cu lupte, parca s-au jucat de-a cowboy-ii..." Joaca sau nu, "Joyeux Noel" este un film cu miza mare: sa ne aduca aminte.