Publicitate cu parul
0De cand am intrat in randul lumii si suntem bombardati cu reclame, mi-am educat vointa. Am trecut de pragul enervarii. Le suport cu stoicism, ca pe un rau necesar. Nu noua, ci societatilor de
De cand am intrat in randul lumii si suntem bombardati cu reclame, mi-am educat vointa. Am trecut de pragul enervarii. Le suport cu stoicism, ca pe un rau necesar. Nu noua, ci societatilor de televiziune. Nu-mi mai ies din fire nici cand Al Pacino da sa o sarute pe Michelle Pfeiffer in "Johnny si Frankie" si - pac - vine publicitatea pentru Pampers. Drept care trebuie sa refac, mental, atat cat imi sta in puteri, integritatea unui impuls, brutal retezat. De la o vreme mi-am pierdut, insa, seninatatea. Ies din camera, de multe ori, cand vad semnalul "Publicitate". Nu pentru ca mi-ar fi revenit starea de agasare. Pur si simplu, imi este frica. Multe reclame au devenit, in ultimul timp, adevarate pilule "horror". Daca la un film de groaza - si, slava Domnului, mi-au trecut cateva sute prin fata ochilor - stiu la ce sa ma astept, daca ma incanta, vorba lui Hitchcock, ideea "deliciosilor fiori ai spaimei", unele clipuri publicitare te baga in sperieti. O simpla reclama pentru un sampon proiecteaza un nevinovat pieptene, dusmanul parului neocrotit de samponul X, intr-un plan ce ne sugereaza cutitul fioros infipt de eroul din "Psycho" in biata femeie, aflata dincolo de perdeaua dusului. Sa zicem ca, totusi, obiectul descalcelii parului poate fi mai prietenos, daca ne hotaram sa achizitionam samponul visurilor producatorilor. Ce ne facem, insa, cand, in calitatea noastra de consumatori, activitate cu o frecventa apreciabila, suntem de atatea ori neatenti, nu citim cu bagare de seama eticheta produsului? Riscam imbolnavirea, otravirea? As! Pedeapsa ar fi prea blanda. Nefericitului care a cumparat la intamplare ii tasneste din burta un mic monstru, o scarbosenie nespalata de resturile placentare, cum nu am vazut in nici o pelicula cu reptile, abia iesite din gaoace. Puii de dinozauri ai lui Spielberg par pisici bune de mangaiat, in comparatie cu el. Inteleg ca publicitatea trebuie sa te loveasca, nu-i asa, cu leuca in cap, dar mai cu grija, precum in cantecul popular: "Marie si Marioara/Ia un par si ma omoara/Parul sa fie de soc/Sa nu ma omori de tot".
Se încarcă comentariile...
