"Profesorul meu de germana era tatal lui Zelea Codreanu"

- Domnule Anton Celaru, traduceti din idis, mai ales din opera lui Isaac Bashevis-Singer, laureatul Premiului Nobel pentru literatura in 1978. Se vorbeste de stingerea acestei limbi. Ce soarta are ea

- Domnule Anton Celaru, traduceti din idis, mai ales din opera lui Isaac Bashevis-Singer, laureatul Premiului Nobel pentru literatura in 1978. Se vorbeste de stingerea acestei limbi. Ce soarta are ea astazi? - Sa nu pacatuim. Idisul nu e o limba moarta, cum le place mai ales unor evrei snobi, stingheriti de obarsia lor, sa insinueze sau chiar sa strige pe toate drumurile. Si, in genere, nu e cazul sa folosim, cand e vorba de soarta limbilor si de creatia spirituala, termeni practicati la oficiile de stare civila. Nu mor niciodata limbile in care s-au nascut valori de cultura, chiar daca aria in care sunt vorbite devine extrem de restransa. Sunt destule exemple. in ceea ce priveste limba idis, e drept, numarul celor care o vorbesc s-a imputinat considerabil in anii Holocaustului nazist si in imprejurarile care au urmat. Totusi, exista inca locuri in care evreii vorbesc idis. E limba uzuala in sfera religioasa evreiasca, printre adeptii hasidismului, care formeaza comunitati compacte. Apar carti si reviste in idis, in Israel si in alte parti. Eu unul primesc lunar patru publicatii in idis, dar se tiparesc mult mai multe in lume. Mi-a parvenit deunazi un dictionar idis-francez de o bogatie uluitoare. Pe langa importante universitati occidentale si din Rusia functioneaza catedre de idis. Asistam la o viguroasa miscare de resuscitare a acestei limbi. E nedrept, asadar, sa inchinam idisului un "kadis", rugaciunea celor definitiv indoliati, chiar daca datorita desfasurarii adesea crancene a istoriei, pulsul nu-i mai bate ca inainte. Ironizandu-i pe cioclii nerabdatori ai idisului, Isaac Bashevis-Singer, in alocutiunea lui la primirea Premiului Nobel, afirma ca idisul nu si-a spus inca nici pe departe ultimul sau cuvant si s-a declarat convins ca, atunci cand va veni ziua de apoi, printre cei inviati din morti vor rasuna voci intreband: "ce carti noi bune au mai aparut in idis?" Dar cate vorbe napraznice n-a rostit el pe seama celor care se "jeluiesc" cu zambete in ochi pe seama disparitiei idisului! Spre exemplu, in romanul Rataciti, eroina il intreaba pe tanarul scriitor: "Si ce viitor crezi ca are idisul?" Raspunsul lui e plin de sarcasm: "Limba asta o sa devina tot mai bogata, iar vorbitorii ei tot mai saraci. Idisistii vor fi o tagma de cersetori si vor scrie poeme pe care nimeni nu le va citi. Scriitorii vor duce in spinare saci cu manuscrise atat de grei, ca se vor ghebosa sub apasarea lor. Ei vor pune la cale o revolutie care urmeaza sa aiba loc nu pe pamant, ci...". Fraza nu se termina deoarece eroina il intrerupe si schimba sensul discutiei. - Cand ati invatat idis? - Limba mea materna nu este idisul. Parintii mei vorbeau din cand in cand intre ei idis, suficient ca spiritul limbii sa patrunda in mine. intelegeam destul de bine ca sa ma descurc in liceu la germana, ca si alti colegi ai mei. Cu atat mai mult, cu cat am avut un profesor de germana extrem de dur, de chinuitor, mai ales pentru copiii de la tara. Se numea Ion Zelea Codreanu (tatal lui Corneliu Zelea Codreanu - n.red.), nume care a punctat dramatic istoria tarii noastre. Eu ii datorez, in parte, invatarea limbii germane, dar fireste nu puteam sa-l iubesc. Atat cat stiu limba germana - si n-o stiu chiar putin! - se datoreaza si acestor ore. Astfel, m-am putut apropia si mai mult de idis, fiindca limba idis este o limba de origine germanica.