Primul si cel mai important maestru mi-a fost bunica

Cristian Badilita, la varsta pe care o ai, poti spune ca ai realizat deja cat altii intr-o viata... Spune-mi, te rog, daca ai avut si care au fost oamenii care au jucat pentru tine rolul de

Cristian Badilita, la varsta pe care o ai, poti spune ca ai realizat deja cat altii intr-o viata... Spune-mi, te rog, daca ai avut si care au fost oamenii care au jucat pentru tine rolul de "maestru"?
- Da, bineinteles ca am avut. Primul si cel mai important maestru, in sensul larg al termenului, model inegalabil pentru mine a fost Bunica dinspre mama. Ea mi-a transmis, fara discursuri, fara lectii, prin simpla iradiere a fapturii ei, un lucru esential: exigenta curateniei sufletesti, a cinstei morale si intelectuale. Numai plecand de aici putem zidi ceva cu folos.
La Ipotesti citind Operele "conului Misu"
in Romania am avut doua categorii de maestri carturari, indirecti si directi. Adolescenta botosaneana a fost plina ochi de Eliade, Noica, Blaga, Eminescu, la casa caruia mergeam, pe jos, saptamanal, ca la mine acasa, as putea spune. Muzeograful, Valentin Cosereanu, imi era prieten si petreceam ore in sir in camaruta lui de patru metri patrati de la Ipotesti citind si recitind Operele "conului Misu", cum il botezaseram noi.
Dintre maestrii directi, la Bucuresti, cel mai apropiat a fost comparatistul Cornel Mihai Ionescu, o culme a eruditiei si rafinamentului baroc, dar mai ales un Prieten inegalabil; dupa Revolutie, cind am trecut la clasice, Dumnezeu mi l-a daruit o vreme pe Petru Cretia. Nu-l pot uita pe Ioan Panzaru, de la franceza, a carui deschidere culturala era si a ramas impresionanta. Dar visul meu era sa fac patristica (aici, singurul maestru de inceput mi-a fost instinctul). De aceea am si urmat Facultatea de limbi clasice, pentru Parinti. Maestrii in patristica i-am descoperit in Occident, in Spania mai intii (Juan Ayan Calvo, de la Madrid, discipol al fabulosului Antonio Orbe), in Franta, Monique Alexandre, in Italia, Lorenzo Perrone si Enrico Norelli. in domeniul stiintei nu poti face absolut nimic de unul singur. Fara maestri, fara o scoala bine tocmita in spatele tau ramai un amator.
- Care sunt autorii & cartile pe care le-ai recomanda unui tanar intelectual de 25 de ani?
- Nu-mi permit sa dau sfaturi in public. La 25 de ani oamenii stiu sa aleaga singuri, au gustul deja format (ori deformat).
Sa nu picam in maniheismul noician si sa dispretuim literatura
Dar consider obligatoriu ca la aceasta varsta sa fie citite toate cartile mari ale culturii europene, incepand cu Biblia, fireste, si cu Dialogurile lui Platon (o lectura foarte atractiva, de fapt; eu le-am citit cu placere pe la 17 ani, in traducere, fireste, mirandu-ma ca nu ma poticnesc si nu ma plictisesc); apoi, ceilalti autori clasici greci si latini, cateva texte patristice, comentarii la Vechiul si Noul Testament, cateva titluri din Origen, Augustin si Patericul nu strica. Sa nu picam in maniheismul noician si sa dispretuim literatura. Am observat la mai multi apropiati de-ai mei, istorici, filozofi, cat de fazi si de arizi ajung din pricina ca nu-i frecventeaza pe poeti si pe romancieri. Daca pana la 25 de ani nu i-ai citit pe Dostoievski, pe Tolstoi, pe Flaubert, pe Eminescu, pe Hugo ori pe Garcia Marquez poti avea probleme in viitor. Gustul estetic, as spune chiar "inteligenta" estetica ti se atrofiaza si cu greu mai poate fi salvata. - Sansa de a te fi nascut in Botosani mai "transpira" inca in felul tau de a fi la Paris?
- Locuiesc si la Botosani, e drept, doar o saptamana pe an. Dar, cum sa spun?, nu cred ca atunci cand traiam numai la Botosani, in adolescenta si in vacantele studentesti, traiam altfel decat traiesc acum la Paris. Tot biblioteci (la alt nivel, fireste), tot discutii culturale, tot poezie, tot desteptare foarte devreme (botosanenii se trezesc teribil de devreme, ca americanii...)! Fireste, la Botosani nu poti face patristica sau istoria filozofiei antice, nici biblistica, asa cum poti face la Paris, dar, spre deosebire de Paris, gasesti acolo mai multe biserici ortodoxe si "telemea si mititei". Sunt si voi ramane mereu foarte legat de acel loc, chiar daca si asupra lui mi-am varsat uneori obida. in fond, de la Paris, Europa se vede intreaga, pana la Urali, asa cum o vedea generalul De Gaulle. Asadar, Botosaniul, pentru mine, e in centrul acestei Europe, nu la margine. Poate ca de la Bucuresti se vede mai mica si mai descentrata.
(Dialogul integral poate fi citit in "Adevarul literar si artistic" din 21 iunie a.c.)