Prima vizită în străinătate

Treizeci de autori, din generaţii şi domenii diferite, îşi povestesc prima ieşire din ţară natală. Cel de-al cincilea volum din seria „Prima dată“, publicată la Editura Art, va fi lansat în această seară, la ora 18.00, la Clubul Ţăranului din Capitală, în prezenţa autorilor.

La ani buni după întâmplarea cu care şi-au început relaţia personală cu străinătatea, scriitori, publicişti şi antropologi, realizatori de televiziune şi un traducător reputat depun mărturie despre experienţa care le-a deschis porţile spre lumea largă.

Printre cei care au dorit să rememoreze prima călătorie într-o altă ţară se numără Vasile Ernu, Şerban Foarţă, Adela Greceanu, Dan Sociu, Vera Ion, Iulian Comănescu, Marius Chivu, Marius Cosmeanu, Antoaneta Ralian sau Vintilă Mihăilescu.

În majoritatea cazurilor, descoperirea stă sub semnul mirării. Bulversate şi fascinate de diferenţă, personajele acestor amintiri se trezesc, fireşte, într‑o altă lume şi primul contact este determinant.

Pentru poetul Şerban Foarţă, de exemplu, fericita întâmplare s-a petrecut în anul 1980, când avea 38 de ani şi când „organilii" comuniste i-au dat voie să plece câteva zile la un festival de poezie de la Varşovia.

„Civilizaţia" e neînţelegătoare

Antropologul Vintilă Mihăilescu a ajuns, copil fiind, la Praga, alături de familie, în plină epocă de tristă amintire. Prima impresie? „Civilizaţia", aflată în afara României, nu e deloc prietenoasă:

„Am refuzat cu fermitate să ne urmăm părinţii şi am hotărât să întindem cortul lângă rondul de flori din faţa hotelului. Ştiind cu cine au de-a face, ai mei ne-au lăsat în plata Domnului şi s-au dus să se culce, iar noi ne-am apucat să ne punem cortul în piaţa primăriei. Civilizaţia şi-a spus însă încă o dată cuvântul şi, în mai puţin de cinci minute, ne-a săltat miliţia. Am dormit la post, pe nişte priciuri care semănau cu cele din cabanele noastre. Am scăpat însă de ruşinea de a merge la hotel!... De atunci şi până în 1990, n-am mai văzut o ţară străină decât de la Vama Veche... "

Pentru traducătoarea Antoaneta Ralian şi pentru poetul Dan Sociu, pe care îi desparte o jumătate de secol de viaţă, străinătatea a însemnat, înainte de toate, Viena.  Pe de o parte, „Viena visurilor şi valsurilor mele", în anii '60, pentru Antoaneta Ralian şi, pe de altă parte, o Vienă dezamăgitoare a tânărului scriitor român, care o descoperă după 1989:

„Viena mi-a plăcut, dar mă aşteptam de la acel drum la o revelaţie (...). Nu mi s-a întâmplat însă nimic miraculous şi am revenit în ţară cu senzaţia că n‑am fost în Viena cea adevărată, ci într-o imitaţie foarte reuşită".