Poveste pentru minte şi inimă, de la periferie

În cadrul Festivalului Filmului Francez de la Bucureşti a fost prezentat aseară, la Cinema Pro, filmul „În clasă”, distins cu Palme d’Or la Cannes, anul acesta. Regizorul filmului, Laurent Cantet, a venit la Bucureşti cu acest prilej, împărtăşind ziariştilor viziunea sa despre pelicula „Entre les murs”, cum este titlul original.

Ecranizare a romanului cu acelaşi titlu al scriitorului Francois Begaudeau, vândut în Franţa în 170.000 de exemplare şi lansat la Bucureşti de Editura Nemira, în traducerea Mihaelei Toma Udrişte, filmul lui Laurent Cantet nu este primul care abordează problema şcolii în cartierele defavorizate şi multietnice.

Lista realizatorilor atraşi de acest subiect este relativ lungă, de la Zidi sau Reitman la Lindsay Anderson. Desigur, unghiul de vedere este diferit, tonul depinde şi el de apartenenţa la cinematografia americană sau europeană, dar problemele rămân în esenţă aceleaşi: inadaptarea, refuzul acceptării regulilor, căutarea unui statut de egalitate între elevi şi profesori, între adolescenţi şi adulţi, între „camamberţii” albi şi celelalte etnii.

O radiografie sensibilă

Noutatea filmului lui Laurent Cantet este dată de două aspecte. Regizorul se opreşte, în primul rând, asupra normelor de comportament şi nu asupra sistemului de învăţare. Apoi, întreaga relaţionare a personajelor implicate şi încercarea de formare a elevilor se axează pe limbaj. Pe cel vorbit, dar şi pe acela al stilului vestimentar sau al modului de iniţiere a  unei comunicări.     Situarea regizorului este sau încearcă să fie obiectivă.

Filmul prezintă în egală măsură capacitatea sau incapacitatea – fie şi momentană – de a înţelege situaţiile atât ale elevilor, cât şi ale profesorilor. Dacă am vrea să caracterizăm cu un singur cuvânt realizarea lui Laurent Cantet, i-am putea spune „radiografie”. Asta se şi vrea, de altfel, iar procedeele de punere în pagină sunt alese special.

Întreaga acţiune se petrece practic într-un singur loc, şcoala, cu preponderenţă sala de clasă, iar perioada de timp este şi ea limitată la durata unui an şcolar. În interiorul acestor coordonate, personajele evoluează sau involuează, găsesc momente de consens sau de divergenţă.

Povestea unui eşec

Poate că ideea cea mai importantă pe care o desprindem din „În clasă” este totuşi un alt raport, acela dintre egalitatea considerată de la sine înţeleasă între profesor şi elevi şi dintre autoritate. Şi raportul, în final, este favorabil celei din urmă, în pofida meciului amical de fotbal dintre profesori şi elevi, în curtea şcolii, înaintea vacanţei.

E greu de spus dacă filmul lui Laurent Cantet este optimist sau nu, dacă oferă sau nu sugestii unui domeniu sensibil nu numai în Franţa, nu numai într-o ţară cu o asemenea diversitate etnică.

Este însă sigur că, aşa cum explica într-un interviu Francois Begaudeau, autorul cărţii, „...mişcarea scenariului ne îndreaptă către ruptură, imposibilitate, catastrofă. Fiecare situaţie este o utopie, dar suma situaţiilor este traică. Or, asta este exact cazul în filmul lui Laurent: vom putea vedea povestea unui eşec; dar vom putea totuşi să reţinem momentele de utopie concretă”.

Tragicomedia cotidiană

Distins cu Premiul France Culture Telerama 2006, romanul „În clasă” de Francois Begaudeau, lansat de Editura Nemira cu prilejul Festivalului Filmului Francez, se inspiră din tragicomedia vieţii cotidiene a unui profesor de franceză. Autorul prezintă, după propria mărturisire, „lucrurile aşa cum sunt, cum se petrec, ce merge, ce nu merge”.

Cred că este un film care a declanşat o dezbatere despre sistemul şcolar, despre relaţiile profesori – elevi, dar şi despre relaţiile adulţi – adolescenţi.

Laurent Cantet, regizor