Piratii din Caraibe in pustiul de la "Patria"

Sa vezi un film ca "Piratii din Caraibe" aflat, deja, pe locul 25 in clasamentul tuturor timpurilor, in uriasa sala de la Patria, avand in preajma doar vreo 15-20 de spectatori, poate sa para un

Sa vezi un film ca "Piratii din Caraibe" aflat, deja, pe locul 25 in clasamentul tuturor timpurilor, in uriasa sala de la Patria, avand in preajma doar vreo 15-20 de spectatori, poate sa para un ghinion. Ar fi fost, daca in ziua aceea s-ar fi pornit vreo vijelie, vreo furtuna care sa-i tina pe oameni in casa. Or, zilele din urma au fost ale unei toamne de vis. Atunci, sa nu se fi inghesuit lumea tocmai din aceasta pricina? Exclus. De ce se repede la Hollywood Multiplex, unde biletele sunt mult mai scumpe, iar de distanta, nu mai vorbim? Regiei RomaniaFilm ar trebui sa-i dea de gandit ineficienta "cinematografului numarul 1 al tarii", care mai ca se sfieste, de la o vreme, sa faca publicitate peliculelor pe care le gazduieste. Asa se explica "recordul" de a fi vandut - in cinci zile de la premiera - doar cu 262 de bilete mai mult decat cinematograful iesean Victoria. La un film precum cel despre care scriu, este placut sa simti freamatul celor de langa tine (cand sunt) ori de cate ori Johnny Depp ne face, discret, cu ochiul sau cand in zarea... ecranului apar fantomaticele corabii cu panze zdrentuite. Dupa multele filme cu pirati - printre ei s-a aflat, candva, si o piraterita: "Anne of the Indies" - dupa ce "spaimele marilor" au avut si privilegiul unui musical cu Gene Kelly, Gore Verbinski si scenaristul Ted Elliott le-au avut in vedere si pe domnisoarele de altadata, care indrazneau sa se gandeasca nu la printi fermecatori, ci la pirati. Eroina, fiica de guvernator, viseaza la ei din copilarie. Nu vor intarzia sa-i iasa in cale: unul bun, altul rau, altul nici bun, nici rau, dar cu un farmec devastator. Johnny Depp joaca de parca toata viata ar fi ravnit acest rol. Te-ai astepta ca personajul, singurul care are puterea spulberarii unui blestem, sa fie un cavaler ce merge drept la tinta, infasurat in propriul sau mister. Actorul se joaca, insa, ironic, cu imaginea sa. Un pirat care a descoperit hainele aruncate de un muschetar si a vazut-o, in somn, pe "Nebuna din Chaillot" (priviti-i pletele), care isi ingaduie sa se unduiasca precum un travestit, doar de placerea miscarii trupului, nu de altceva, un erou care se bate precum Errol Flynn, in "Capitanul Blood", dar numai cand are chef, un barbat cu simtul exactitatii cand este vorba despre pacatele lui ("nu sunt imprevizibil, sunt necinstit, declar asta cu toata onestitatea"), acesta este Depp, infruntat pret de doua ore de diabolicul Geoffrey Rush, un soi de Iago gata sa o recicleze pe Desdemona. Ne sunt dragi, si in carne si oase, si numai... in oase ("blestemul perlei negre" ii transforma, la aparitia lunii, in schelete umblatoare), dar daca autorii s-ar fi indurat sa taie macar o jumatate de ora, i-am fi iubit si mai mult.