Pictura lui Stefan Pelmus, ca un copac care a tot crescut

Atelierul pictorului Stefan Pelmus este deseori plin de prieteni. El insusi este un om plin de viata, un tip de om cu un temperament vulcanic, cu un ceva pantagruelic in felul sau de-a fi. Dar in

Atelierul pictorului Stefan Pelmus este deseori plin de prieteni. El insusi este un om plin de viata, un tip de om cu un temperament vulcanic, cu un ceva pantagruelic in felul sau de-a fi. Dar in picturile sale descoperi o tacere vorbitoare, un soi de izolare anahoretica. Este vorba despre ,cautarea Graalului si prin extensie despre cautarea lui Dumnezeu. Artistul este un individ intuitiv, eu cel putin in zona asta ma aflu." Cand privesti atent picturile lui Stefan Pelmus urmaresti, de fapt, in detaliu o harta a cautarii spirituale: ,Ma preocupa o simbolistica a crestinismului, viata de dincolo, drama omului modern - sangerand, treci gol prin maracini si ajungi dincolo piele si os, fara carne pe tine. Patrunzi intr-un labirint, mergi pe drumul spre cunoastere, spre centru; elementele vegetale in picturile mele reprezinta un element care leaga totul, un lant, ca o crestere, ca o samanta, e simbolul care se duce, se toarce; totul este o increngatura ca un paradis, care se invarte, ca o floare imensa care creste si care revine de unde a inceput." In mijlocul atelierului se afla un obiect masiv acoperit de o panza alba - artistul l-a descoperit si mi-a aratat o cutie masiva pictata in intregime de el: ,Cutiile sunt ca si dulapurile cu amintiri, o inchidere care te umple de mister. Eu asa ii spun, "dulapul cu amintiri"." St. Pelmus a si deschis, acum ceva timp, o expozitie cu obiecte pictate, la galeria Orizont: ,Ceea ce pictez pe obiecte, pe saboti, de exemplu, este asa cum este si pe o panza, eu nu creez obiecte de artizanat, urmaresc mereu o anumita simbolistica. Acolo sunt eu. Multi care sunt superficiali, afirma ca "Pelmus se repeta incontinuu". Dar in fiecare lucrare, tot timpul, este altceva. Eu am pornit de la o pictura abstracta, gestuala si am ajuns la pictura aceasta, nici nu stiu cum - e ca un copac care a tot crescut." In mod special la Stefan Pelmus intalnesti dorinta de a se apropia de divinitate prin ceea ce creeaza, el percepe actul de a picta ca fiind una dintre multele cai de cautare a adevarului: ,Orice pictor, atunci cand picteaza, se apropie de Dumnezeu. Noi suntem ca niste creuzete - Dumnezeu ne umple cu efluvii de inspiratie. Dumnezeu este cel care-ti ghideaza mana atunci cand pictezi."