Pictura lui Florin Barza - o reverie controlata

Expozitia de pictura a lui Florin Barza de la Institutul Irecson este impartita pe doua niveluri in plan conceptual, primul cuprinzand creatii in care ceea ce predomina este miscarea unor personaje in

Expozitia de pictura a lui Florin Barza de la Institutul Irecson este impartita pe doua niveluri in plan conceptual, primul cuprinzand creatii in care ceea ce predomina este miscarea unor personaje in momente-cheie, incadrabile intr-un discurs social-caracterologic, urmarindu-se crearea unui tip de om-simbol in peisajul contemporan. Al doilea nivel inglobeaza lucrari de atelier intim, mai explicite in ceea ce priveste viziunea acestui artist asupra creatiei si asupra raportului ei cu obiectul pe care-l transforma, in inclinatia sa spre realul - imaginar. Picturile lui Florin Barza atrag mai ales prin poezia lor, prin dimensiunea onirica pe care o dezvolta intr-o maniera in care elementele creatiei plastice contemporane se combina armonios cu linia clasicista. De unde impresia de vis "ordonat", supus unei anumite geometrii si unui anumit calcul. Unul dintre lucrurile care m-au atras la aceste creatii este miscarea; felul in care sunt surprinsi subiectii, intr-un fel de domolire a unei libertati in miscare, ca si cum un gest larg ar fi oprit cu o pasiune rece, retinuta, de unde comparatia pe care o face Corneliu Ostahie cu poezia lui Ion Barbu si care nu este deloc intamplatoare. Florin Barza are un fel lucid si in acelasi timp ludic de a privi lucrurile, ca un joc in care, sub amprenta unui clasicism reconfigurat sub influenta unor elemente moderne. Criticul de arta Octavian Barbosa scrie despre aceasta pictura: "Caracterologia lumii privita dintr-un unghi al carnavalului ludic in care jocul si surasul infantil se combina cu surasul atoateintelegator al senectutii". Realitatea pictata este modificata prin elemental oniric care mie imi pare atat de evident in lucrarile acestui artist, gandindu-ma ca o sintagma cum este "geometrie onirica" ar fi potrivita, din punctul meu de vedere. Imaginea dintr-o prima etapa trece prin incercarea unei reverii controlate constant, cum se intampla in timpul unei semitranse, a unei meditatii fara alunecari iremediabile in nonsens. Criticul Corneliu Ostahie foloseste o sintagma interesanta, care sintetizeaza ceea ce simti cand privesti picturile acestui artist; ""libertinajul" geometriilor neconventionale", pentru ca esti constient ca geometria este regina la Florin Barza, dar ca in acelasi timp ea se modifica sub impactul poeziei miscarii, atat de expresiva in picturi cum sunt "Pas in doi" sau "Roza".