VIDEO Pentru cauza dreptăţii

Nadine Gordimer (87 de ani) a fost recompensată cu Premiul Nobel pentru Literatură, fiind prima scriitoare din Africa de Sud care a primit această recunoaştere. Distincţia i-a fost acordată autoarei  pentru „splendidele sale scrieri epice prin care – cum ar fi spus Alfred Nobel însuşi – a adus un bine imens omenirii“.

Majoritatea scrierilor autoarei Nadine Gordimer tratează tema disputei rasiale ce a tensionat istoria recentă a Africii de Sud, scriitoarea fiind o activistă a mişcării anti-apartheid şi devenind în timp vocea literară a acesteia.

Nadine Gordimer s-a născut la 20 noiembrie 1923 în Springs din provincia Gauteng, un oraş minier din apropierea Johanesburg-ului, într-o familie înstărită, dintr-un tată evreu şi o mamă de origine britanică. Primele observaţii asupra lumii pe care Nadine le notează sunt despre nedreptăţile comise de albi împotriva negrilor. Viitoarea autoare şi-a petrecut mare parte a copilăriei acasă, mama sa fiind convinsă că suferă de o boală a inimii. Izolată de restul lumii, Nadine a început să scrie la vârsta de nouă ani. Prima povestire scurtă pe care a scris-o a fost publicată în revista „Forum" din Johannesburg. Autoarea avea 14 ani.

Faima şi cenzura

Gordimer a petrecut primii ani de studiu în şcoala unei mânăstiri de maici. S-a înscris apoi la Universitatea Witwaterstrand din Johannesburg, dar a renunţat după un an. La momentul respectiv, diferite reviste sud-africane îi publicau deja frecvent povestirile scurte.

În 1951, revista „The New Yorker" îi accepta povestirea „A Watcher of the Dead", prima dintr-o serie lungă de naraţiuni scurte ale autoarei apărute în prestigioasa publicaţie americană, ce avea să îi deschidă drumul scriitoarei sud-africane către o largă audienţă internaţională.

Doi ani mai târziu, Gordimer pubică primul roman „The Lying Days" („Zile mincinoase" - 1953). Parţial autobiografică, cartea prezintă viaţa unei fetiţe albe care devine conştientă de vederile înguste ale locuitorilor dintr-un oraş sud-african de provincie şi se revoltă împotriva acestora. Următoarele romane ale scriitoarei reiau problema prejudecăţilor societăţii sud-africane. În „A World of Strangers" („O lume de străini" - 1958), „Occasion for Loving" (1963) şi „The Late Bourgeois" (1966), scriitoarea analizează relaţia stăpân-servitor, prejudecăţile coloniale ale albilor faţă de negri şi liberalismul superficial al albilor privilegiaţi. Scriitoarea devine ţinta cenzurii. Două dintre aceste romane au fost interzise de guvernul sud-african timp de zece, respectiv, 12 ani.

Consecvenţa temelor politice

Începând cu anii '70, Gordimer a început să se bucure de recunoaşterea internaţională, primind premii de prestigiu. „The Conservationist" („Ecologistul" - 1974) a fost distins cu Premiul Booker. Romanul explorează cultura Zulu, pe care o juxtapune cu destinul unui industriaş alb bogat.

Romanul „Burger's Daughter" („Fiica lui Burger" - 1979) a fost scris imediat după revolta de la Soweto şi a fost, de asemenea, interzis de către guvern. Cartea prezintă povestea Rosei Burger, o tânără ce analizează relaţia cu tatăl său, un martir al mişcării anti-apartheid şi un adept al comunismului, devenind pe parcurs atrasă ea însăşi de activismul politic moştenit de la părinţii săi. Gordimer a mărturisit mai târziu că romanul este un omagiu codat pentru Bram Fischer, avocatul care l-a apărat pe Nelson Mandela şi pe alţi activişti anti-apartheid.

În „July's People" („Oamenii lui July" - 1981), scriitoarea imaginează o revoluţie sud-africană sângeroasă, în care albii sunt vânaţi şi ucişi de către negri, după ce aceştia din urmă se revoltă împotriva guvernului. Povestea se centrează asupra lui Maureen şi Bamford Smales, un cuplu de albi educaţi care sunt nevoiţi să fugă de revoluţie şi să se ascundă la ţară, în casa lui July, servitoarea lor.

O scriitoare întotdeauna angajată

Gordimer a mai publicat şi câteva volume de povestiri, printre care „Six Feet of the Country" (1956), „Not for Publication" (1965) şi „Livingstone's Companions" (1971). Tematica acestor povestiri s-a centrat tot pe societatea divizată rasial din Africa de Sud.

Autoarea a predat literatură în diferite universităţi din Statele Unite, pe parcursul anilor '60 şi '70. Concomitent cu activismul său politic, a publicat multe eseuri, tratând subiecte sociale şi politice din Africa de Sud. De asemenea, a colaborat cu fiul său Hugo Cassirer la realizarea unor documentare de televiziune.

După primirea premiului Nobel şi căderea regimului de apartheid din Africa de Sud, spiritul activist al scriitoarei nu s-a temperat, îndreptându-se spre alte cauze, cum ar fi lupta împotriva virusului HIV sau susţinerea regimului comunist din Cuba.

Apropiată a lui Mandela

În 1960, după ce cea mai bună prietenă a scriitoarei a fost arestată, Gordimer s-a alăturat mişcării anti-apartheid, în care a fost activă până astăzi. A devenit o apropiată a lui Nelson Mandela, iar atunci când acesta a fost eliberat, în 1990, scriitoarea a fost una dintre primele persoane cu care acesta a vorbit.

Nedreptate şi revoltă

„O frază din cartea legii deţine mai multă autoritate decât afirmaţiile de iubire ale unuia sau altuia. Mărturisirile sentimentelor fireşti cumulate pot fi şterse cu o singură frază din cartea legii ce nu ţine cont de umanitate şi nu recunoaşte nici iubirea, nici respectul, nici gelozia, nici rivalitatea, nici compasiunea, nici ura - sau orice altă atitudine umană caracteristică atât albilor, cât şi negrilor.

Ce simţea Boaz pentru Ann; ce simţea Gideon pentru Ann, ce simţea Ann pentru Boaz sau pentru Gideon, toate aceste lucruri care erau reale şi adânc înrădăcinate în existenţa însăşi deveneau lipsite de sens în faţa cuvintelor stângace care reduceau delicateţea şi complexitatea inepuizabilă a vieţii la o teorie rasială." (Fragment din „Occasion for Loving", 1963)