Opere complete Steinhardt

Primele cinci volume din cele 21 care alcătuiesc seria de autor, editată de Polirom şi Mănăstirea „Sfânta Ana” Rohia, se găsesc în librării. Integrala Steinhardt cuprinde atât operele scrise înainte de intrarea în monahism, cât şi pe cele concepute după ce a ales calea mănăstirii, multe dintre ele texte inedite.

„Jurnalul fericirii”, „Dăruind vei dobândi” (volumul conţine un CD audio cu vocea cărturarului), „În genul... tinerilor”, „Articole burgheze” şi „Principiile clasice şi noile tendinţe ale dreptului constituţional” sunt cele cinci titluri disponibile deja pentru cititori.

O primă încercare de publicare a ediţiei de autor Steinhardt i-a aparţinut editurii Humanitas, care a reuşit să scoată trei volume. În urma unor neînţelegeri legate de drepturile de autor, care au culminat cu un proces, a fost întreruptă această iniţiativă.

Toată povestea s-a încheiat amiabil, iar în 2008 a fost posibilă reluarea acestui proiect de către editura Polirom şi Mănăstirea „Sfânta Ana” Rohia.

Antipatia faţă de Steinhardt

Criticul literar Dan C. Mihăilescu a declarat că în anii ’80 avea o oarecare antipatie faţă de Steinhardt, pe care îl considera „un om care primeşte prea mult şi dă prea puţin”. „Eu vin dinspre Cioran şi Eliade şi ţin să vă spun că fac un gest de penitenţă. Am fost puţin invidios când am văzut aceste cinci volume.

M-am gândit cu o invidie nebună că nu avem ediţie de opere complete Eliade, nu avem ediţie Noica. Dar avem integrala Steinhardt. Şi m-am întrebat de ce”, a spus Dan C. Mihăilescu.

El a mărturisit că a fost şocat atunci când Gabriel Liiceanu, directorul general al editurii Humanitas, i-a propus să scrie o prefaţă la volumul „În genul.... tinerilor”. „Cum, noi care tipărim Eliade, Cioran în draci, şi vrem să refacem blazonul dreptei interbelice, venim acum cu un volum de parodii?

Liiceanu mi-a spus atunci abil: tu nu ştii că Aristofan venind după Eschil, Sofocle şi Euripide, prin ironizarea, pastişarea şi parodierea lor, n-a făcut decât să-i consacre, să-i consfinţească pe cei trei? În prefaţa la «În genul... tinerilor» am scris o formulă destul de răutăcioasă: Steinhardt are un deficit de personalitate”, a continuat criticul literar. 

Diamantele din noroi

Dan C. Mihăilescu recunoaşte astăzi că nu a întâlnit nici la Cioran şi nici la Eliade „o iubire a ideii româneşti şi a ortodoxiei” aşa cum a întâlnit-o la Nicolae Steinhardt.

 „Aşa că stau să mă gândesc la antipodul afirmaţiei mele cu antipatia din anii `80, că s-ar fi putut să n-am dreptate. Şi că eul viitorului, omul care înghite contrariile şi mâzga de pe piaţă, poate să nască un diamant în genul versurilor lui Blaga:

«Nu ştii că numai în lacul cu noroi/ pe fund cresc nuferi».  Îndrăznesc să spun, să mă ierte Cioran de unde o fi el, că nuferi din gândirea lui Cioran în mâlul de astăzi nu cred că poţi să afli, dar nuferi din Steinhar­dt cred că da”.

Nicolae Steinhardt s-a născut la Bucureşti în 1912. A debutat în 1934 cu volumul parodic „În genul... tinerilor”, sub pseudonimul Antisthius.

Şi-a luat doctoratul în Drept doi ani mai târziu. În 1960 a fost anchetat şi condamnat la 12 ani de muncă silnică. A trecut prin închisorile din Jilava, Gherla şi Aiud.

În 1972 a terminat prima versiune a „Jurnalului fericirii”. Monah  din 1980, s-a stabilit definitiv la mănăstirea Rohia. A murit la 30 martie 1989.