La Opera Nationala - o performanta interpretativa de excelenta

"Baiadera" de Ludvig Minkus este, pentru iubitorii dansului romantic, inca o incursiune, chiar daca mai putin bogata imaginativ, in ambianta fatalista a iubirilor fara alta sansa de fericire decat in

"Baiadera" de Ludvig Minkus este, pentru iubitorii dansului romantic, inca o incursiune, chiar daca mai putin bogata imaginativ, in ambianta fatalista a iubirilor fara alta sansa de fericire decat in trecerea de pragul nefiintei, spre taramul umbrelor. Romantic si previzibil totodata, subiectul place, pentru ca se potriveste mijloacelor dansului de linie si cu virtuozitati consacrate. Acel "mereu vazut" si totusi nou din creatiile lui Adam, Ceaikovski, Delibes, Minkus... retine atentia si provoaca aplauze, daca spectacolul se sustine prin performanta si are vedete. Deci, premiera de duminica seara a avut aceste atribute de succes. in cele doua roluri principale protagonistii stralucesc. Pentru personajul feminin, Nikia-Baiadera, minunata artista care ne bucura privirea si sufletul este Corina Dumitrescu, aceasta autentica danseuse etoile a Romaniei. Prezenta, aceasta silueta parelnic extrem de fragila, impune din chiar momentul aparitiei si creeaza suspansul de-a lungul intregului spectacol cu fiecare gest al mainilor ce deseneaza inchipuite ornamentatii de filigran, cu fiecare pas ce se transforma, fotograma cu fotograma, in clipe unite prin dinamica si nuanta intr-un intreg armonios, nerepetabil si parca ireal. ii sta alaturi Ovidiu Matei Iancu, dansatorul care, in Solor, parca a reinventat zborul, artistul creator de stari sentimentale romantice perfect exprimate prin gest, atitudine si miscare. in jurul lor, artisti care merita fiecare aplauzele noastre - Matei Mezei, Tiberiu Almosnino, Laura Blica-Toader, Narcis Niculae... grupurile divertismentului, ansamblul de... lebede-baiadere. Mai ales insa, remarcam reglajul traditiei in versiunea coregrafica a lui Mihai Babusca ce revigoreaza originalul lui Petipa de acum peste un secol. Sa adaugam sugestia, mai frumoasa decat muzica lui Minkus, a paletei de culori si forme in imaginea scenica semnata de Adriana Urmuzescu, eficienta colaborarii dintre orchestra si scena (mai putin solo-urile violonistice) asigurata de dirijorul Iurie Florea. Ce inseamna aceasta premiera? in conditiile aratate, ale performantei de excelenta, un succes. O bucurie, dar si o uriasa munca pentru interpreti si realizatori, in asteptarea aplauzelor meritate si a unor demersuri repertoriale care sa treaca cu curaj pragul spre contemporani, fara a trada nemuritorii romantici.