"Norocul este astazi destul de ingrat cu poetii"

Crede poetul sloven Tomaz Salamun, incununat cu Trofeul Festivalului

- Sunteti unul dintre cei mai "tradusi" poeti europeni contemporani, atat in Occident, cat si in America, poemele dumneavoastra sunt publicate nu numai in marile colectii si antologii cu circulatie internationala, dar si in "Child of Europe" (Penguin Books). Intr-un palmares atat de bogat in reusite, ce loc i-ati rezerva Trofeului Festivalului "Zile si nopti de literatura de la Neptun"? Nu v-ati fi dorit mai degraba, in varf de cariera literara, mult ravnitul Premiul Nobel?
- Nu cred ca voi fi vreodata castigatorul unui "Nobel", asa ca nu sufar, fiindca n-am fost propus. Sunt insa bucuros ca am primit Trofeul Festivalului "Zile si nopti de literatura" de la Neptun, mai ales ca este si primul mare premiu european pentru mine. Cu atat mai important, aici, sub taina lui Ovidiu. De n-ar fi fost Ovidiu, stancile de pe digurile Constantei n-ar arata ca niste trupuri umane. Ovidiu a pasit pe-aici candva si aici va fi pentru totdeauna.
- Ce trebuie sa stie si sa faca un poet, un scriitor dintr-o tara mica, pentru a ajunge la notorietate literara internationala? Ce sacrificii - sau compromisuri,- obstacole sau "ziduri" - ati avut de infruntat, ca poet sloven?
- Mie, nu stiu de ce, mi-a stat inca de la inceput Zeita Fortuna alaturi. Ma aflam ca tanar artist conceptualist, in grupul "Okko", din Ljubliana, cand am fost descoperiti de expertii Muzeului de Arta din New York. Am fost "adoptat" de acestia in calitate de conceptualist. Ata ma tragea insa spre poezie, incat, desi promitea sa-mi aduca numai bine, am pus punct aventurii mele conceptualiste intr-o buna zi. Dar faptul ca trecusem Oceanul si nu oriunde, ci tocmai la New York, a fost ca un semnal. Imediat, poemele mi-au fost tiparite in colectia "Tanara poezie iugoslava" si, un an mai tarziu, am fost invitat la Universitatea din Iowa. A fost foarte incintant: m-am trezit antrenat in competitia cu tinerii poeti americani. Unii dintre ei mi-au si fost studenti, timp de 30 de ani. Au venit insa, cum se stie, vremuri de restriste si in Slovenia, visul meu american s-a intrerupt dureros intr-o buna zi. Din fericire, a venit libertatea, deschiderea si putem visa, fara teama, din nou.
- Totusi, abia cand ati fost tradus masiv in limbi de mare circulatie, in engleza in primul rand, ati devenit cunoscut, nu-i asa?
- Asa este, ce-i drept. La inceput, imi traduceam singur poemele, apoi mi-au sarit in ajutor prietenii si cunostintele din America. Cred insa ca poti deveni cunoscut si daca esti tradus in alte limbi, nu neaparat in engleza. Astazi, eu cred mult in Europa, in frumusetea si forta poetica a limbilor romanice. Poezia franceza, de pilda, care peste 300 de ani a facut legea in lumea literatilor. Nu mai are acum aceeasi putere de fascinatie dincolo de granitele tarii, ca inainte, dar eu n-am nici o indoiala ca situatia asta se va schimba curand. Un fel de recucerire a gloriei de altadata, pe care o va dobandi si italiana, spaniola s.a.m.d. Totul este sa nu renunti la lucrurile in care crezi cu adevarat. Cand mi-a fost greu in viata, stiam ca am un ideal, ca in patria poeziei voi fi mereu bine venit, la mine acasa.
- Chiar daca poezia este obligata intr-o lume tot mai apasata de grija zilei de maine sa se multumeasca, vrand-nevrand, cu rolul de Cenusareasa?
- Daca poetul scrie cu gandul la glorie neconditionata si prosperitate financiara, sigur ca va suferi teribil daca poezia ajunge intr-o asemenea postura. Norocul este astazi destul de ingrat cu poetii. Si in Slovenia tirajele volumelor de versuri au scazut dramatic, pana la 400-600 de exemplare. N-as spune ca este, totusi, foarte grav, fiind vorba de o tara cu numai 2 milioane de locuitori. Spunem "bine ca exista inca 400-600 de cititori" pentru fiecare carte de poezie. Pe de alta parte, insa, nu poti sa te impaci cu gandul ca in timp ce la tine acasa se intampla asta, in America poezia este la tot mai mare pret: se scrie si se vinde masiv. Aceasta fasta ofensiva incepe sa se simta si in Anglia, unde cartile de poezie au mult mai mare cautare decat inainte, ba patrunde cu putere si in mediile universitare si intelectuale din Germania. De aceea nu sunt deloc pesimist: poezia nu va disparea si nici nu va fi abandonata!
- Cand o carte apare in 400-600 de exemplare, e limpede ca autorul ei nu ar putea trai din scris. Atat de curtat de editori si traducatori fiind, nu mai aveti, cred, astfel de temeri...
- A, nu, in nici un caz, un poet n-ar putea trai din scris in zilele noastre. Dar eu personal chiar nu mai am probleme: acum sunt la pensie! Sigur, nici din pensie nu prea se poate trai bine, asa ca predau inca la universitatile din SUA. In plus, in Slovenia exista din 1991 o lege speciala pentru scriitorii care iau Marele Premiu Literar: ei primesc, automat, o pensie substantial mai buna.
(Textul integral in Adevarul literar si artistic)