Nopţile de la OTV

Regizorul documentarului „Kapitalism – reţeta noastră secretă“, ce va fi lansat vineri în cinematografe, prezintă cheia succesului unei televiziuni de tranziţie, găsită într-un apartament din Piaţa Romană.

În iunie 2009, am filmat în vechiul studio din Piaţa Romană. Ştiam că OTV urmează să se mute în localuri mari şi moderne, dar nu puteam să-mi imaginez postul altundeva decât la ultimul etaj din acest bloc insalubru din buricul Bucureştiului.

Mă întrebam chiar dacă Dan Diaconescu nu face o greşeală, dacă succesul OTV se va menţine odată ce va fi la fel de strălucitor ca şi celelalte televiziuni. Dacă subita lui pasiune pentru calitate tehnică, pentru plasme şi pentru computere nu atacă însăşi esenţa OTV.

„Poporul" vrea să i se facă dreptate

În prima seară, am ajuns acolo imediat după plecarea lui Vadim Tudor şi Gigi Becali, care tocmai câştigaseră două locuri în Parlamentul European. Pe vremea aceea, nu plănuiam să merg la Strasbourg cu Becali şi nici nu ştiam că cele două momente se vor întâlni în film, la montaj.

Jos, în stradă, la poarta OTV erau tot felul de oameni care îl aşteptau pe „domnul Dan" - oameni cu petiţii, dosare nerezolvate etc. Mi-am adus aminte că, în primii ani după Revoluţie, la poarta Televiziunii Publice era o agitaţie similară, dar iată că cei necăjiţi migraseră spre altă adresă. Într-o ţară în care oamenii îşi caută dreptatea la televizor, e limpede că democraţia nu se simte bine.

E greu de descris atmosfera din apartamentul OTV. Am petrecut acolo vreo trei nopţi. Angajaţii şi invitaţii păreau spectre obosite de exerciţiul ăsta repetat. La impresie concura desigur lumina de neon de pe culoarele colorate în roz şi mobila de piele artificială gălbuie.

Ne-am instalat în „platou", îl filmam pe DD, care se pregătea de emisiune, când am auzit tehnicianul numărând secundele până la intrarea în emisie. Nimeni nu s-a panicat, numai noi - care abia am reuşit să ne extragem din cadru cu toate uneltele noastre de filmare. Senzaţia asta - că te poţi trezi pe ecranele a sute de mii de oameni aşa, din greşeală - n-am mai trăit-o altundeva.

Un OTV sud-american

În a doua seară, am instalat oglinzile noastre într-un birou folosit ca anticameră pentru petenţi. Ne-am înţeles cu Dan Diaconescu să facem interviul în pauzele dintre momentele lui de emisie. Din când în când, asistentele veneau să-l caute şi pleca alergând spre studio.

În pauze, dl Diaconescu m-a uimit cu o analiză sociologică precisă a României amărâţilor, pe baza căreia patronul de televiziune îşi construise planul de media. Ne-a povestit şi că vrea să se exporte reţeta OTV în Europa, dar mai ales în America Latină - cu care lumea noastră are atâtea asemănări.

Îmi mai amintesc că lui Diaconescu i-au plăcut oglinzile, se gândea să îşi comande un set pentru noile platouri. Între timp - apartamentul din Romană ţine de istorie sau mai degrabă de pre-istoria televiziunii româneşti. Într-un fel îl regret. Astăzi, toate televiziunile seamănă între ele.