Nicolae Breban, la „judecata“ colegilor de breaslă

Scriitorul Ioan Groşan, academicianul Eugen Simion, criticii Alex. Ştefănescu, Luminiţa Marcu şi Ion Bogdan Lefter şi poetul Florin Iaru vorbesc despre contactele lui Nicolae Breban cu puterea comunistă. Scriitorul Nicolae Breban a fost acuzat de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS) că ar fi colaborat cu Securitatea.

Principalele probe sunt mai multe transcrieri ale unor discuţii telefonice între Nicolae Breban (74 de ani) şi generalul Nicolae Pleşiţă (1929-2009). CNSAS i-a verificat dosarul lui Breban în urma unei cereri făcute de Uniunea Scriitorilor, dar şi pentru calitatea sa de membru al Academiei Române.

Eugen Simion, membru al Academiei Române, consideră că deoarece Breban a fost membru în Comitetul Central al PCR nu avea nevoie să lucreze cu Securitatea. „Cred că el cunoştea nişte generali de Securitate, discuta cu ei, dar asta nu înseamnă că a colaborat cu Securitatea. El nu are un angajament semnat". Academicianul spune că este încă valabilă imaginea de disident pe care şi-o asumă Breban. „Disidenţa lui a fost vizibilă. Fiind în Comitetul Central, a fost împotriva lui Ceauşescu. Cum se împacă cele două chestiuni?", se întreabă Eugen Simion.

Varujan Vosganian, vicepreşedinte al Uniunii Scriitorilor din România (USR), a declarat pentru „Adevărul" că săptămâna viitoare va pune în discuţia Consiliului USR situaţia lui Breban, care este membru al acestui consiliu. Regula USR cere ca din funcţiiile de conducere să nu facă parte persoane care au probleme în ce priveşte colaborarea cu fosta Securitate.

Groşan îi ia apărarea

Eugen Simion şi Varujan Vosganian

Scriitorul Ioan Groşan, el însuşi deconspirat de CNSAS că a fost informatorul Securităţii, este de părere că dezvăluirile legate de Nicolae Breban „sunt false" şi că se confundă o discuţie în care Breban „voia să-i facă un bine lui Paul Goma" cu ceea ce rezumau după aceea ofiţerii de Securitate. „Mă mir că CNSAS nu ia în calcul mărturiile celor direct implicaţi, ci scoaterile din context făcute de ofiţerii Securităţii". Groşan consideră că nici nu se pune problema ca Breban să fie vinovat. „Cartea «Bunavestire», căreia nu i-a dat drumul la tipar generalul Pleşiţă, ci Cornel Burtică, la Editura Junimea din Iaşi, a fost atacată îngrozitor, într-o plenară a Comitetului Central în 1977, de Titus Popovici. Iar Nicolae Ceauşescu s-a declarat de acord cu Titus Popovici".

„Mai vinovat este aparatul de Securitate care a făcut presiuni asupra populaţiei şi în mod special asupra scriitorilor, ca să-i pună în situaţia de a colabora. Nicolae Breban nu are o vocaţie a colaborării cu poliţia secretă, dar trăiau cu toţii într-o ţară în care ca să-ţi apară o carte, ca să obţii o viză, ca să ai acces la alimente de bază, trebuia să faci anumite concesii. Trebuia să simulezi că eşti în relaţii bune cu ei. Bineînţeles, este regretabil când un scriitor cedează", punctează şi criticul literar Alex. Ştefănescu.

Valoare contestată

„Îmbătat de succesul literar, tânărul Breban a devenit membru în Comitetul Central al Partidului Comunist Român, probabil iluzionându-se că face acolo, ca scriitor, figură «excentrică». Alţii au încercat alte formule de «subminare din interior» a sistemului, crezând că-i manipulează ei pe manipulatorii politici ai epocii", consideră criticul literar Ion Bogdan Lefter. În opinia poetului optzecist Florin Iaru, „Breban este convins că are o inteligenţă atât de mare şi că poate juca pe mai multe planuri", încât este foarte posibil ca el sincer să fi crezut că îl ajută pe Paul Goma.

Tânărul critic literar Luminiţa Marcu, care acum câţiva ani repunea în discuţie opera brebaniană, ­într-un articol răsunător apărut în „România literară", ne-a declarat: „Singura mea problemă cu Breban este aceea că e un scriitor prost, considerat de multă lume un scriitor bun. Dacă a fost sau nu colaborator al Securităţii, asta nu schimbă lipsa de calitate a romanelor. Pentru mine Breban rămâne un kitsch de realism, dostoievskianism, psihologism, toate mimate, caricaturizate şi ajutate de sistemul de promovare bolnav din comunism". Doinel Tronaru

"Trebuie să existe o instanţă care să stabilească vinovăţia şi apoi publici informaţiile. Cine mai repară o imagine stricată?"
Eugen Simion
fost preşedinte al Academiei Românie