Nereguli grave din domeniul restaurarilor, trecute cu vederea de actuala echipa de la Ministerul Culturii

Intr-o recenta conferinta de presa au fost prezentate rezultatele evaluarilor activitatii fostei echipe de la Ministerului Culturii si Cultelor in domeniul patrimoniului. Secretarul de stat Virgil

Intr-o recenta conferinta de presa au fost prezentate rezultatele evaluarilor activitatii fostei echipe de la Ministerului Culturii si Cultelor in domeniul patrimoniului. Secretarul de stat Virgil Nitulescu preciza, cu acest prilej, ca nici unul dintre angajatii MCC, nu va fi sanctionat. De altfel, concluziile evaluarii relevau erorile politicilor de restaurare si nu nereguli punctuale de care sa se faca vinovat vreun angajat din minister. O serie de documente pe care le avem la dispozitie descriu insa o alta situatie, deloc linistitoare, cu privire atat la activitatea directiei de specialitate a MCC, cat mai ales a Oficiului National al Monumentelor Istorice, organismul care se ocupa direct de contractarea lucrarilor de restaurare si de urmarirea acestora. In loc sa analizeze in amanunt acest sector al ministerului, unde s-au cheltuit, de altfel, o buna parte din fondurile MCC (in fiecare an sume peste 100 miliarde de lei) si care de multe ori a facut obiectul criticilor din presa, noua echipa prefera ca, dupa o analiza sumara, sa isi asume "mostenirea" lasata de fostul minister. Aceasta mostenire se materializeaza in datoria de 16 miliarde de lei, pe care a lasat-o fosta echipa si pe care actuala conducere trebuie sa o plateasca. Modul in care au fost contractate aceste lucrari ridica mari semne de intrebare. Pentru ca ONMI sa incheie contractul cu autorul unei lucrari are nevoie de doua avize: al Consiliului Tehnico-Economic din MCC si al sectiunii de specialitate din cadrul Comisiei Nationale a Monumentelor Istorice. Pentru contractul incheiat de ONMI in 2003 cu firma RCA Stinghe SRL, in vederea restaurarii Manastirii Agapia exista doar avizul CTE. Sectiunea de componente artistice nu a functionat deloc in perioada 29 noiembrie 2002 - 20 noiembrie 2003. Prin urmare, cei doi semnatari ai unei adrese prezente la dosar pe post de aviz favorabil, Dan Nicolae, director in MCC si Ana Barca, secretar al sectiunii componente artistice, nu puteau sa exprime un acord valabil, ci cel mult unul personal, care insa nu putea inlocui avizul comisiei. Din acestea reiese ca ONMI si firma Stinghe nu au un contract legal. Pentru lucrarile de restaurare efectuate la biserica Sf. Cruce din Patrauti, judetul Suceava, de catre firma SC Patrimoniu SRL, a lui Ion Chiriac, membru in sectiunea de componente artistice a Comisiei, exista ambele avize eliberate in anul 2004. In schimb, desi a fost aprobata in 2004, restaurarea apare in ultima varianta a Programului National de Restaurare din anul trecut cu lucrari contractate in 2003, in valoare de 415 miliarde si cu datorii. Cu toate acestea, cei care au verificat recent activitatea din domeniul patrimoniului nu s-au intrebat de ce s-a lucrat inca din 2003 din moment ce resturarea a fost aprobata abia in 2004? Si nici cat de valabila mai poate fi procedura de contractare de catre ONMI a lucrarii, printr-o asa-zisa licitatie publica desfasurata pe 7 decembrie 2004, din moment ce lucrarile conform PNR incepusera in 2003. Interesant este de verificat cum au putut fi efectuate lucrari de 1,422 miliarde doar in cele 3 saptamani care au mai ramas de la semnarea contractului pana la sfarsitul anului 2004. Un al treilea caz ciudat priveste restaurarea bisericii din Borzesti, judetul Bacau, inclusa in Programul Stefan cel Mare. Intr-un document de sustinere a proiectului, din martie 2004, directorul Directiei Monumente Istorice din MCC, Mircea Angelescu, afirma: "pentru realizarea acestora (lucrarilor n.n.) este disponibil pictorul restaurator expert Ovidiu Boldura (si el membru al comisiei n.n.)". Fireste, acesta a si obtinut lucrarea de la ONMI, prin firma sa SC. Ceres ART, in urma contractului de achizitie publica prin procedura "negociere cu o singura sursa". Cu ce drept si-a permis un functionar public sa recomande un anume executant e o alta intrebare care ar trebui pusa de o eventuala comisie de ancheta a MCC. Boldura a cerut initial 864 de milioane de lei pentru a cobori la 813 milioane - adica exact suma maxima pe care o prevedea avizul CTE. Dar nu s-a incadrat in aceasta suma initiala, primind o suplimentare, peste limita maxima a avizului, de 106 milioane prin reactualizarea PNR-ului in decembrie 2004. Cu alte cuvinte, procedura de achizitie s-a transformat intr-o pseudo-negociere. Documentele pe care le avem la dispozitie privesc, din pacate, doar un segment ingust al activitatii ONMI - cel de restaurare componente artistice. Acestea constituie doar varful aisbergului, intrucat situatia din celelalte segmente de activitate ale ONMI, unde se cheltuiesc si cei mai multi bani, ramane in continuare ascunsa.