Nemuritorul Piliuta
0Daca nu ar fi disparut dintre noi cu discretie, acum cateva luni, Constantin Piliuta ar fi implinit, pe 4 februarie, 75 de ani. Cu siguranta maestrul ar fi organizat o expozitie cel putin de anvergura
Daca nu ar fi disparut dintre noi cu discretie, acum cateva luni, Constantin Piliuta ar fi implinit, pe 4 februarie, 75 de ani. Cu siguranta maestrul ar fi organizat o expozitie cel putin de anvergura celei deschise acum doi ani, la Galeria Galateca. Ar fi prezentat multe din ultimele lucrari, cum obisnuia sa faca de fiecare data, le-ar fi integrat si pe cele din perioade de creatie anterioare, dar in toate s-ar fi gasit lumina, caldura, flori, peisaje si portrete puse pe panza pastrandu-se proportii si forme numai de Piliuta stiute. Acum doi ani, cand l-am intalnit in atelierul atat de drag lui, Piliuta ne declara: "Eu cream la carciuma, eram "internat" la mai multe, nu aveam una favorita, iar atelierul acesta mi-a fost dat de catre Uniunea Artistilor Plastici si aici am ramas de aproape 40 de ani. E cheagul meu, intre acesti pereti, in spatele acestei usi... Oriunde ar fi situat atelierul, in fata sevaletului Piliuta ramane Piliuta, trebuie sa creeze in stilul Piliuta, trebuie sa fie el. Restul, tot felul de pretentii cladite pe neautenticitate, dispar, mor. Unele din primele locuri in care am creat au fost carciumile. Atmosfera lor o iubesc si acum. Chiar daca s-au dus multi dintre cei cu care-mi facea placere sa vorbesc si sa beau un pahar cu vin, carciuma o gasesc mereu autentica si interesanta: pot sa stau singur, pot sa vorbesc, pot sa pun tara la cale, este un spatiu viu care-mi da de gandit si care, uneori, imi ofera solutii". Toata aceasta naturalete, precum si toata aceasta bucurie de viata nefiltrata de "pretentii" inalte porneau din Piliuta omul si se asterneau pe panza pictorului Piliuta. De acum incolo nu ne mai raman decat lucrarile, din care, si peste ani, ne vor izbi o bucurie si o lumina ce nu se puteau naste decat dintr-o dragoste mare pentru toate lucrurile pe care simtea nevoia sa le insufleteasca prin culoare. Restul, Piliuta in fata sevaletului, potcoava de deasupra usii atelierului, aducatoare de noroc "precum erau in carciumile din Moldova, unde pe prag se aruncau bani si copiii se grabeau sa ii adune" raman in memoria celor care l-au cunoscut.
Se încarcă comentariile...
