Neagu Djuvara, ultimul aristocrat

Un veac de istorie a României este trecut în revistă de un supravieţuitor al vechii lumi interbelice, în cartea lui George Rădulescu. Noul volum editat de Adevărul Holding, „Un secol cu Neagu Djuvara“, de George Rădulescu, cuprinde un fascinant dialog-maraton cu istoricul în vârstă de 94 de ani.

Cartea se va lansa sâmbătă, 18 decembrie, la ora 12.00, la Librăria Adevărul din Bucureşti, strada Doamnei. Criza mondială din anii '30, frenezia persecuţiilor antisemite interbelice, anii petrecuţi în Africa şi în Occident, dar şi spinoasele probleme ale actualităţii geopolitice sunt tratate de Neagu Djuvara, în dialogul cu George Rădulescu, cu savoare şi într-un stil lipsit de complexe şi prejudecăţi.

Cele peste 12 ore de interviu transcrise în această carte sunt rezultatul convingerii jurnalistului George Rădulescu că „Neagu Djuvara reprezintă, prin excelenţă, modelul necesar tinerei generaţii", în general românilor asaltaţi, pe canalele TV, de personaje de prost gust şi de succes efemer. Tinerii care vor citi volumul apărut în colecţia „Biblioteca Adevărul" vor avea acces, prin mărturisirile celui intervievat, la „o altă lume", una a distincţiei, a educaţiei şi a bunului-simţ, distrusă în totalitate de instaurarea regimului comunist, după 1947.

Cartea îşi propune să aibă un rol formator pentru tânăra generaţie, care, atrasă de fascinanta personalitate a lui Neagu Djuvara, poate începe drumul redescoperiririi adevăratei şi uitatei Românii, cea de până la al Doilea Război Mondial. Autorul spune, într-un interviu care va apărea mâine în „Adevărul", că şi-ar dori ca volumul „Un secol cu Neagu Djuvara" să reprezinte pentru actuala generaţie ceea ce a reprezentat, în anii '90, cartea „Între Dumnezeu şi neamul meu", despre filosoful Petre Ţuţea. „Neagu Djuvara este un om cu care nu te plictiseşti niciodată", mai spune George Rădulescu în acelaşi interviu.

Legionari şi comunişti

Dialogul cu Neagu Djuvara nu ocoleşte deloc subiectele delicate şi controversate ale istoriei României ante- şi post-comunism, cum ar fi delirul mistic al tinerilor legionari, alianţa militară cu Germania nazistă sau imperativul actual al unirii cu România de peste Prut. „Nu văd de ce am fi împiedicaţi să ne unim cu Basarabia", „Eram entuziaşti cu toţii de alianţa cu Germania", „Am sărit prosteşte în curentul european antisemit" se intitulează câteva dintre capitolele cărţii.

Lucrurile sunt privite de Neagu Djuvara cu detaşare, obiectivitate şi lipsă de încrâncenare. Profesorul nu ascunde deloc anumite momente ale tinereţii sale, ci doar le raportează la pers­pectiva dată de cei peste 50 de ani scurşi de atunci, insistând că o analiză contrafactuală a erorilor generaţiei interbelice este complet neindicată. „Să privim în urmă cu mai multă blândeţe", spune George Rădulescu că ar fi unul dintre scopurile cărţii sale, pe care o defineşte ca pe „un apel la normalitate".

Cele peste 200 de pagini ale cărţii sunt prefaţate de Andrei Pleşu. „Povestea vieţii lui Neagu Djuvara are verva sălbatică a unui peisaj luxuriant. Nu e suficient să spui că a trecut prin multe. A trecut prin tot", îşi începe Andrei Pleşu cuvântul înainte.

Cei 94 de ani de viaţă pe care i-a împlinit, în 2010, profesorul Neagu Djuvara sunt plasaţi, în cea mai mare parte, în zbuciumatul secol XX, unul dintre cele mai instabile pe care le-a cunoscut istoria - cel în care experimentele de inginerie socială rezultate din ducerea modernităţii până la ultimele consecinţe, precum şi cele două mari conflagraţii mondiale au schimbat destinele fireşti pentru sute de milioane de oameni de pe întreaga planetă.

„Teroarea Istoriei", despre care vorbeşte atât de des un alt mare expatriat, Mircea Eliade, a fost întâmpinată de tânărul Neagu Djuvara cu abilitate şi, de ce să n-o spunem, cu un oarecare noroc.

„Recunoaşte singur că a fost mereu însoţit, în momentele decisive, de un „noroc" salutar. A prins ultimul tren spre Helsinki după marea revoluţie rusească din octombrie şi a fost trimis la Stockholm pe 23 august 1944, anume, parcă, pentru a supravieţui tăvălugului bolşevic", scrie Andrei Pleşu.

O lume dispărută

Eseistul împărtăşeşte punctul de vedere care l-a mobilizat pe autorul George Rădulescu în această întreprindere: „Recunosc: văd în Neagu Djuvara modelul unei lumi ireversibil dispărute, lumea României interbelice cu bunele şi relele ei, dar cu vigurosul ei potenţial de evoluţie, retezat scurt de ocupaţia sovietică". „Ştiu că e naiv să idealizăm lumea aceea. Dar, pe de altă parte, ce altă lume avem de idealizat?", răspunde Pleşu, cu bun-simţ, eventualelor obiecţii ale „cârcotaşilor".

"De câte ori îl văd pe Neagu Djuvara, mă contaminez de buna lui dispoziţie, savurez bunele lui maniere şi admir curajul opiniilor sale."
Andrei Pleşu
scriitor