"Muzica a dat semnalul ca granitele sunt ceva perimat"

Nu prea e de gasit nici la televizor, nici la radio, nici prin ziare. Nici macar la telefon... Il gasesti, in schimb, in orice colectie "respectabila" si, fireste, intr-o camaruta doar a lui din sufletul maniacilor muzicii. Este un veritabil anti-star, este autorul multor albume excelente si al proaspat-lansatului "Blues Expert". Este Alexandru Andries.

- Domnule Andries, pareti un om foarte ingaduitor. Chiar e loc pentru toata lumea in muzica? - E loc pentru toata lumea peste tot, cu atat mai mult in muzica, in arta, in general. Exista idei care pot fi exprimate cel mai bine intr-un anumit fel, idei care, pictate in loc sa fie cantate, dau mult mai bine masura a ceea ce si-a imaginat artistul. In plus, daca exista public pentru foarte multe feluri de muzica, nu vad de ce n-ar exista si foarte multe genuri de muzica. S-a facut atata caz in legatura cu maneaua. Este, de fapt, un cantec de petrecere, care s-a vandut bine tot timpul, numai ca in ultima vreme a fost promovat mai mult. Maneaua isi are publicul ei, asa cum si genurile "grele" si-au gasit intotdeauna ascultatori. Exista muzica clasica si exista marele public, care vrea sa se distreze, nu cauta cultura. Recunosc, la mine marele avantaj il constituie textele, care ii determina sa ma asculte pe oameni pentru care genul favorit nu este al meu. Mi s-a intamplat o chestie draguta cu un sofer de taxi, care m-a intrebat: "Domnule, lumea spune ca dumneata canti jazz, asa e?" I-am raspuns ca da. "Eu nu cred, fiindca mie imi place..." - Ati declarat ca nu va intereseaza oamenii superficiali, pe care nu-i considerati un potential public. Nu credeti in rolul, daca nu "educativ", macar de a destupa mintea, al muzicii? - Nu cred ca poti face un lucru bun, ca artist, daca pleci de la ideea ca trebuie sa cobori stacheta, pentru ca mai multa lume sa te poata intelege. Un artist trebuie sa tinteasca din ce in ce mai sus, ceea ce, uneori, il poate face greu digerabil. Multi mari artisti au fost intelesi abia la multe sute de ani dupa moartea lor. Actul de comunicare prin mesaj artistic nu are legatura cu procesul de comercializare a produsului. Exista muzica foarte buna care se vinde foarte prost si muzica foarte proasta care se vinde excelent. Intre aceste limite se poate intampla orice. (Uneori, chiar si fericita coincidenta care face ca muzica buna sa se vanda bine...) Oricum, nu sunt pentru educatia prin muzica. Daca actul artistic devine didacticist, pierde din forta pe care i-o da sinceritatea. - Povestiti-mi despre "aventura" nasterii unui album: cat de importanta este prima piesa inregistrata? Da ea linia intregului sau pot interveni, pe parcurs, schimbari majore de macaz? - Lucrul la un album incepe cu mult inainte de a intra in studio. Gandindu-ma la un nou album, incep sa scriu pentru el. Apoi, printre piesele care erau deja scrise, imi dau seama ca exista unele care s-ar potrivi cu ce am de gand sa fac. Adun tot ce cred ca e bun pentru un urmator disc, dupa care vine Maria Ioana Mintulescu si incepe trierea. Eu sunt subiectiv, n-as putea sa aleg. Ea poate. Face prima mana de curatenie si, dintr-un maldar de piese, raman putine. Urmarea? Maria imi spune clar: "Pune mana si mai scrie." Dupa ce am strans destule cantece, incepe partea de orchestratie, cautam hainele in care le-ar sta cel mai bine acelor piese. Repetam, iar muzicienii cu care lucrez vin si ei cu idei. Piesele se schimba in permanenta, aerul lor initial ajunge sa fie cu totul diferit, dupa o repetitie. Toate cantecele primesc "suturi" din toate partile. Dupa ce inregistram tot, renuntam la unele dintre piese. In timpul lucrului, toate par in regula. La sfarsit, insa, te poti trezi ca o melodie, desi nu-i gasesti vreun cusur, nu are ce cauta acolo. Asa ca renunti la ea, normal e sa avantajezi intregul. Se mai intampla ca unele piese sa apara chiar in timpul repetitiilor. La "Blues Expert" sunt doua chestii scurte de tot, adaugate la sfarsit pentru ca ajuta, impart albumul in felul in care functionau, la vinil, fata 1 si fata 2. Chiar daca este CD, e bine macar sa dai acea senzatie, prin doua piesulite mici, care sa puncteze doua parti mari. In orice caz, materialul pentru un disc este "viu", se schimba, capata mereu nuante noi. - Ce s-ar intampla cu toate sentimentele lui Alexandru Andries, daca n-ar exista aceasta "exorcizare" prin muzica? - Probabil ca as fi scris mai mult sau as fi pictat mai mult... Oricum, as fi avut nevoie de o forma artistica de expresie. Am fost dintotdeauna preocupat de desen si pictura, insa cand m-am apucat de cantat mi-am dat seama ca toti colegii mei de generatie erau mai atrasi de salile de concerte decat de cele de expozitie. Cand am inceput sa cant, nu m-am gandit nici o clipa ca voi ajunge sa scot albume. Au fost concerte, festivaluri si, iata, au trecut aproape 20 de ani de-atunci... Nu-mi mai pot imagina viata mea fara muzica. Nu inseamna, totusi, ca, intr-o zi, nu voi reveni la desen, la pictura si la scris. (Textul integral in Adevarul literar si artistic)