Mona Musca: "Ministerul Culturii trebuie sa-si reduca treptat atributiile"

Abia si-a inceput mandatul si a avut parte de o demisie la Teatrul National din Bucuresti si de un incendiu la Teatrul de Opereta. Cu toate acestea, Mona Musca e gata sa conduca Ministerul Culturii cu

Abia si-a inceput mandatul si a avut parte de o demisie la Teatrul National din Bucuresti si de un incendiu la Teatrul de Opereta. Cu toate acestea, Mona Musca e gata sa conduca Ministerul Culturii cu o mana de fier in manusa de catifea. Pentru inceput, a alcatuit o lista cu ce nu trebuie sa faca un ministru al Culturii, lista ce include, de fapt, principiile ce vor sta la baza strategiilor pe care le va pune in aplicare.
- Ati semnat protocolul de predare-primire, a cata parte din documentele pe care i le-ati cerut domnului Razvan Thedorescu au ajuns la dvs.?
- Am primit cea mai mare parte din documentatie, dar vreau sa cer si ultimul raport al Curtii de Conturi, sa verific daca avertismentele lor au fost respectate, dupa care voi cere un nou control al Curtii pentru ca fostul ministru sa se poata descarca de gestiune. Dl. Ioan Onisei, care a fost deja numit ca secretar de stat prin ordinul primului ministru, impreuna cu dl. Sergiu Nistor, consilier al meu si cu alti colaboratori verifica acum aceste documente ca sa vedem in ce stare ne aflam. Vreau sa existe o claritate de cristal intre fostul si actualul ministru al Culturii.
- In legatura cu echipa dvs., ce schimbari ati facut deja si ce urmeaza in continuare?
- Am avut o discutie cu domniile lor, cu dl. Ioan Opris, un bun profesionist si un om elegant, cu dl. Ion Antonescu, care mi-a explicat ca a facut foarte multe pentru minister, excursii in beneficiul actorilor...
- Ceea ce este legal?
- E greu de gandit ca cineva poate folosi firma personala in beneficiul institutiei in care lucreaza. S-ar putea ca dansul sa fie o persoana dezinteresata, dar ma intreb daca alte firme de profil au avut sansa, in egala masura, sa-si ofere serviciile, avandu-l pe domnia-sa drept concurent. Revenind, m-am intalnit si cu Laurentiu Tanase, secretarul de la Culte si le-am multumit tuturor pentru ceea ce au facut bine pentru cultura romana. A iesit deja ordinul prin care toti trei au fost eliberati din functii. Am vorbit si cu dl. Hidecuti, secretar general al ministerului care, in pofida legii, a fost numit politic odata cu secretarii de stat si nu in urma unui concurs cum era legal. O data ce a fost numit politic, mi-ar fi fost greu sa lucrez cu domnia- sa, chiar daca inteleg ca e un profesionist in domeniul sau. Eu am alta strategie, alte politici culturale si, desi nu aveam de gand sa-l dau afara, domnia-sa a fost un om intelegator si si-a prezentat renuntarea la postul pe care il detinea. Cum intre timp legea s-a modificat, in aceasta functie voi numi un inlocuitor, o persoana cu studii juridice, priceputa in administrarea unui minister. E principiul pe care vreau sa-l urmez in privinta intregii echipe din care trebuie sa faca parte oameni priceputi, nu personalitati culturale, creatori. Rolul acestora este de a contesta, de a-si exprima nemultumirile, de a se revolta, fiindca fara asta nu exista progres si nici certitudinea ca lucrurile merg intr-o directie buna si nu baltesc. Intregul minister trebuie sa inteleaga ca misiunea noastra este sa creem cadrul in care acesti creatori sa se exprime. Noi nu avem ce cauta in deciziile din interiorul actului creator, noi nu producem cultura, doar administram. E unul din lucrurile pe care eu le-am trecut pe o lista cu ceea ce nu trebuie sa faca un ministru al Culturii, lista pe care o voi tine langa mine tot timpul. Pe langa neamestecul in deciziile artistice, de care am pomenit deja, ministrul Culturii nu trebuie sa-si bazeze argumentele pentru finantare pe beneficii neculturale, adica sa finanteze pentru ca e vorba de locuri de munca sau de alte avantaje. In cultura investitia nu da rezultatele pe care le doresti, rezultatele pot veni mai tarziu sau deloc, e un risc pe care trebuie sa ni-l asumam. Ministrul Culturii nu trebuie sa arbitreze, evaluarea se face intre egali, iar adevarata putere a unei persoane insarcinate cu administrarea actului cultural este sa stie sa renunte cand trebuie la puterea pe care i-o da un cadru legal, pentru a respecta forta creatorului. De asemeni, sa nu incerce sa faca din Ministerul Culturii mai mult decat este acum, ci din contra, sa inteleaga ca trebuie sa fie mai putin decat este in acest moment. Cred ca MCC trebuie sa-si reduca treptat atributiile, asta e directia in care trebuie sa mergem.
- Descentralizarea este unul din obiectivele incluse in programul de guvernare...
- Descentralizarea este obligatorie, dar mai intai trebuie sa ne asiguram ca administratia locala e gata sa preia aceste institutii, are si vointa si capacitatea de a le sustine. De aceea eu cred ca decizia trebuie luata cat mai aproape de punctul de livrare. E nevoie de un parteneriat local-central si nu de subordonare. Cea mai buna solutie este sa existe vointa comunitatilor, apoi sa le dai resursele financiare de care au nevoie pentru a face fata. Trebuie descentralizata si finantarea, iar la resursele nationale sa se adauge cele locale, care, in timp, sa devina unica sursa de bani.
- Cum veti colabora cu societatea civila?
- Am o experienta de parlamentar care s-a bazat pe societatea civila in tot ceea ce a facut. N-am promovat nici un proiect de lege fara sa-i consult pe reprezentantii societatii civile, cred ca ei au expertiza foarte buna si in plus exista si o obligatie a ministerelor sa nu ia decizii fara sa-i consulte. Vom avea un solid parteneriat public-privat si inteleg prin asta si o colaborare cu retelele de creatori, cu asociatiile de profesionisti, cu ONG-urile din domeniu, un parteneriat, de asemeni, cu cei care vor sa investeasca in cultura, dar si cu celelalte ministere, tot in beneficiul culturiii. Numai asa vom reusi sa investim in cultura cu beneficii pentru public, pentru creatori si, numai in al treilea rand, pentru autoritatile implicate.
- Au fost multe scandaluri in cei patru ani de mandat ai fostului ministru, mai toate legate de modul de finantare, fie ca era vorba despre subventia de carte, fondurile destinate cinematografiei sau patrimoniului. Cum veti actiona in aceste cazuri?
- Ceea ce m-a uimit pe mine in materie de carte, de exemplu, a fost ca nu s-a inteles faptul ca sprijinul financiar nu era o favoare facuta creatorilor, ci o interventie a statului in beneficiul publicului, in asa fel incat cartile acelea sa aiba un pret mai mic, acesta era criteriul, in afara de cel valoric. Stiu, de asemeni, ca avem de anul trecut o datorie catre edituri, ne vom respecta cuvantul dat, chiar daca apartine altcuiva. De asemeni, am de gand - sper sa ma inteleg bine cu ministrul Educatiei - ca bibliotecile care au nevoie si de carte educativa si de carti cu valoare culturala, sa aiba dubla finantare. Pe de alta parte, bibliotecarii stiu mai bine de ce carti au nevoie, ei ar trebui sa decida ce carti cumpara, nu ministerul Culturii. Legea Cinematografiei trebuie imbunatatita si ea, pentru ca cinematografia sa devina o adevarata industrie in Romania, avem toate avantajele pentru asta, am lucrat la un proiect care e gata sa fie supus discutiei publice. Cred ca si Consiliul National al Cinematografiei are nevoie de o alta conducere, iar fondurile trebuie sa fie distribuite obiectiv, sa fie ocolite toate conflictele de interese, indiferent despre cine e vorba. Ar trebui sa se dea mai multa importanta noului val, in toate domeniile. Ministerul Culturii trebuie sa aiba grija si de mostenirea culturala, sa o conserve, dar in acelasi timp, cine nu intelege ca trebuie sa investeasca in inovatie nu urmareste cu adevarat progresul. Eu personal voi sustine proiectele novatoare, provocatoare, ale tinerilor, prin finantarea lor cu prioritate. Nu eu voi evolua proiectele, dar voi veghea sa fie oameni de valoare care sa le inteleaga importanta.
(textul integral in Adevarul literar si artistic)