Mircea M. Ionescu: „Teatrul este drogul permis“

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Dramaturgul este primul cronicar sportiv care a devenit director de teatru, după ce a câştigat prin concurs postul pentru conducerea Teatrului Valah din Giurgiu

Cunoscutul comentator de la Telesport, în vârstă de 65 de ani, are 15 cărţi publicate şi 13 piese montate în teatre. Cel mai recent volum al său este „Leopardul mistreţ", cu piesa care a câştigat Concursul de Comedie Românească anul acesta.

Citiţi şi:

Deliciile literare ale vacanţei
Eşti dramaturg? Renunţă!


Ce planuri aveţi la Giurgiu la Teatrul Valah?

În primul rând voi lupta ca numele Teatrului Valah să devină Tudor Vianu, care este născut în Giurgiu în 1897. Îmi doresc ca Giurgiul să devină cetatea dramaturgiei româneşti. Vreau ca fiecare spectacol să beneficieze de un regizor de top şi de un actor de prim plan.

Câţi actori angajaţi aveţi la Girgiu?

Sunt nouă actori, nu există niciun regizor angajat. Vreau să dezvolt un teatru de proiecte, şi condiţiile materiale, şi atitudinea actorilor mă obligă. În general, provincialismul şi mediocritatea ne omoară, dar lucrurile se pot schimba.

De ce buget dispuneţi?

Bugetul pe 2010 este epuizat, dar decât să fac opt spectacole pe stagiune, mai bine fac două. Sunt prea sărac să mă îmbrac ieftin.  Rămâne să bat la uşi şi să rezolv situaţia financiară. Din fericire, am susţinerea  primarului Lucian Iliescu şi a Consiliului Judeţean, prin preşedintele acestuia, Dumitru Beianu. Ei vor să mă ajute să facem din Giurgiu o cetate culturală. Dacă în doi ani nu reuşesc să fac ceea ce îmi propun, plec, deşi am obţinut un mandat de patru ani.

„D'ale carnavalului", în toamnă

Cu ce veţi deschide stagiunea în toamnă?

Sunt dator dramaturgiei româneşti. Voi începe cu „D'ale carnavalului", iar printre alţii din distribuţie vor face parte Adriana Trandafir, Magda Catone, Mihai Ciucă. Regizor va fi cunoscutul Dan Tudor. Mai am în proiect un studio experimental în care dramaturgul să-şi monteze propriile piese. Prima invitată este Olga Delia Mateescu, care va monta „Canapeaua", piesa care a luat premiul al doilea la la festCo din 2009. Vreau să leg acest studio experimental de un  concurs care se va numi „Dramaturgie în doi" şi de un simpozion al dramaturgilor români.

Aveţi turnee în plan?

În fiecare luni, aş vrea să venim cu câte un spectacol la Bucureşti, la Teatrele Comedie sau Nottara. Aş dori să mergem şi la New York, la Teatrul Sunny Side, dar şi la Chişinău şi Bălţi. Să mergem şi la Avignon.  

La Telesport, aţi făcut timp de patru ani emisiunea „Idoli şi Legende". O veţi întrerupe?

Da, stiu că şase luni de aici încolo nu voi putea face presă. În emisiune, i-am avut invitaţi în tandem, pe Ştefan Iordache cu Nicolae Dobrin, pe Ana Blandiana cu Gabriela Szabo,  pe Dan Puric şi Helmuth Duckadam,  pe Sergiu Nicolaescu cu Hagi, pe Ducu Bertzi cu Gică Popescu. Nu puteţi crede cât de comun era dialogul lor, cât de bine comunicau.

„Vreau să-i cultiv pe fotbalişti"

Cum împăcaţi teatrul cu sportul? Există prejudecata că sportivii vin mai puţin la teatru...

E o simbioză perfectă în ceea ce mă priveşte. La Giurgiu, au o echipă de fotbal, Dunărea Giurgiu, cu fotbalişti pe care vreau să-i aduc la teatru. Vreau să-i cultiv pe fotbalişti. Da, există prejudecata că fotbaliştii sunt nişte inculţi. Ei nu sunt uneori educaţi. Trebuie însă să-i ajuţi, să le dai şi altceva, să îmbini arta cu sportul. Vreau să fac şi o revistă la Giurgiu, să fac nişte „Nocturne", să dinamizez viaţa literară a oraşului.

Se va mai ţine Festivalul Teatrelor Dunărene la Giurgiu?

Este pus sub semnul întrebării acest festival, sper să-l putem face în pofida crizei. După terminarea Festivalului Naţional de Teatru din Bucureşti din luna noiembrie, sper să facem acest festival de la Giurgiu în jurul datei de 1 octombrie. Ar fi cea de-a 13-a ediţie. Merită menţinut Festival Teatrelor Dunărene de la Giurgiu şi în regim de criză, sper să-l putem desfăşurape o perioadă de patru zile.

Care este starea actorilor din Giurgiu la finalul mandatului lui Cosmin Creţu, ex-managerul de la Teatrul Valah?

I-am adus din concediu miercuri pe oameni. Fostul director i-a trimis pe toţi în concediu de la 1 iulie. Actorii aşteaptă să se întâmple ceva, sunt speriaţi de vremuri. Clădirea teatrului trebuie refăcută. Acest colectiv trebuie învăţat să vrea să facă performanţă. Am o maximă: „Dacă vrei să cauţi aur, nu te uiţi pe cer". Sapi, deşi se întâmplă să nu găseşti numai aur, ci şi ruine, şi cărbune. Trebuie însă încercat.  Dacă obiectivele nu sunt atinse, totul se transformă în bârfă. Cei care nu pot ajunge foarte sus,  bârfesc foarte uşor. Nu pot să schimb această atitudine, decât dacă îi prind pe oameni într-un proiect ambiţios.

Credeţi că puteţi schimba mentalitatea artiştilor?

Din păcate,  în general ne confruntăm cu multă obtuzitate şi mediocritate provincială. Apropierea de Bucureşti ar trebui însă să-i motiveze pe actori. Aş iniţia şi spectacole  stand-up într-o cafenea a artiştilor. Aş vrea ca Giurgiu să se trezească la viaţă, ca oraşul să se întoarcă la o atmosferă de boemie, care mai există lângă Bucureşti. Sunt plin de iluzii. Nu voi ceda.  Trebuie să fiu în arenă, deşi am nimerit să fiu director într-un timp bolnav. Dacă vom plânge pe ruine, dacă nu vom încerca să facem ceva, nimic nu se va schimba. Puterea este în noi. Dacă ne vom lamenta, iarăşi nu vom schimba nimic. Ne putem droga moral prin teatru. Un actor se poate refugia pe scenă, poate să devină prinţ, prinţesă, asta este o şansă extraordinară. Teatrul este o mare şansă, este drogul permis, spun asta tot timpul actorilor.

Cu Greta Garbo, în taxi

Povestiţi-mi despre experienţa New York-ului, unde aţi locuit 13 ani. Pentru a vă întreţine, ştiu că aţi fost şofer de taxi în perioada 1987-1993. În ce sens v-a modificat acea perioadă?

Am fugit din ţară ca un străin. Am stat în lagăr, în Italia, cinci luni şi jumătate. Am plecat apoi în SUA. Mi s-a oferit un post la catedra de Istorie a Partidelor Comuniste, la Universitatea din New York, pentru 860 de dolari pe lună. Am preferat să mă urc pe taxi, pentru că astfel câştigam aceşti bani în 3-4 zile. New-Yorkul a fost o fantastică şcoală de viaţă, de democraţie şi de libertate. Am fost bătut, am avut pistolul la cap, cuţitul la gât. I-am avut clienţi în taxi pe Greta Garbo, pe Anthony Quinn, pe fata lui Fidel Castro. New York-ul te poate distruge moral. La 41 de ani nu mai puteam schimba felul de a gândi.

Aţi fost editorul publicaţiei „Lumea Noastră-Lumea Sporturilor", pe care aţi publicat-o în limba română la New York.

Am deschis ziarul meu.  Efortul a fost titanic, noaptea făceam taximetrie, dimineaţa ziarul, îl făceam la un subsol. Nu puteam gândi în engleză. Şansa şi neşansa mea a fost limba română. La început ziarul a avut opt pagini, cu un tiraj de 1.000 de exemplare, apoi 16 pagini, în 3.000 de exemplare.

V-aţi întors în România în 1999. De ce aţi ales să reveniţi în ţară?

Uneori, regret, alteori, nu.  Îmi lipsea această lume din România. Îmi lipsea teatrul, îmi lipsea fotbalul. Teatrul şi fotbalul sunt pasiunile mele, sunt nebuniile mele. Curând însă mi-am dat seama că lumea după care eram nostalgic, nu mai exista. Fotbalul a devenit o afacere peste tot în lume, dar în România a devenit o bişniţă. Mi-e ruşine, nu mai există moralitate. Totuşi dacă nu eram comentator de fotbal, eram mort. Fotbalul m-a salvat în lagăr. Îi datorez viaţa. De asta am continuat şi mi-am cultivat pasiunea pentru fotbal.  Trebuie să fii tare moral. Asta îi datorez  New York-ului.

Biografie Mircea M. Ionescu

Facultatea de Filosofie, Universitatea Bucureşti, 1969

Cursul post-universitar de ziaristică, Bucureşti, 1979

Curs de relaţii sociale Adelphi University New York, 1987

Trei luni în lagărul din Italia Şi 13 ani în New York

Locuri de muncă:

Ziarul Munca (1968-1970)

Ziarul "Sportul" Şi revista "Fotbal" (1971-1986)

Editorul publicaţiei "Lumea Noastră-Lumea Sporturilor", New York (1987- 2005)

Taximetrist de noapte la New York (1987-1993)

Şeful Departamentului Sport-  ziarul Gardianul" (2002-2005)

Realizatorul minunatei emisiunii "Idoli Şi Legende", timp de aproape 4 ani, când, în "Atelierul" de la Telesport, s-au aflat în fiecare din cele 206 seriale, câte o personalitate din sport şi una din cultură, antologică fiind întâlnirea dintre Nicolae Dobrin şi Ştefan Iordache (27 februarie 2007)

Directorul publicaţiei de cultură şi analiză sportivă "Sport4all" (2005-2007)

Comentator radio Şi TV (1973-1986; 1998-2002; 2005-2009)
Cronica dramatică ("Amanta mea Thalia") în revista "Taifasuri" (din ianuarie 2009)

Volume literară:

"Asasinul acordă interviuri" (1976)

"Intâlniri care se uită greu" (1983)

"Columb a descoperit America, Hagi a cucerit-o" (1994)

Premiul Asociaţiei Presei Sportive pentru carte

"Pierdut in New York", teatru (1997)

"New York-BucureŞti, reîntoarcerea niciunde", teatru (1998)  (Premiul Academiei Carpatica)

"Taximetrist de noapte la New York", memorialistică (2000, două ediţii)

"La masă cu Zei muritori care au avut lumea la picioare"(2001), interviuri imaginare.

"Dona Quijota joacă Samba" (2002)

"Hamlet a murit degeaba", eseuri (2003)  (Premiul Clubului Jurnaliştilor pentru "Cea mai bună carte a anului").

"La Est de West", teatru (2003) (Premiul "Iosif Naghiu pentru dramaturgie" al Asociaţiei Scriitorilor Bucureşti)

"La răscruce de Hagi / Freud(a) 1,2″, teatru (2005)

"Deţinuţi in Statuia Libertăţii", teatru (2007)

"Premiul Nobel pentru Fotbal", teatru (2008)

"Filosofia băşcăliei", teatru (2009)

Piesa "Premiantul cere reexaminare", publicată în Revista "Teatrul", în februarie 1981, text blocat la TVR.

13 piese jucate pe scenă:

1."Centrul inaintaş s-a născut la miezul nopţii", Arad, 1979. Regia: Costin Marinescu. (Premieră salvată în ceasul al 13-lea, după două vizionări în 48 de ore şi lupte grele cu cei de la "cultura" judeţenei de partid, "viza" fiind primită cu nici două ceasuri înaintea primei ridicări de cortină!)

2. "Pele şi caii verzi", Petroşani, 1981. Regia: Florin Fătulescu. (Comedie jucată de două ori, cu "casa închisă", şi pe scena Naţionalului bucureştean!)

3."Aventura unei femei cuminţi", Teatrul "Bacovia", Bacău, 1981. Regia: Ţino Geirun. (Spectacol interzis pe scena Naţionalului bucureştean la 10 mai 1983. Oricum, s-a jucat de 273 de ori, în care sunt incluse şi trei stagiuni estivale pe Litoral)

4. "A murit Thales de sete?", Arad, 1982. Regia: Mihai Lungeanu. (Spectacol inclus Şi în Festivalul de teatru contemporan-Braşov '82)

5 „Adio, Pele!", BraŞov, 1984. Regia: Florin Fătulescu. (După unul dintre spectacole, textul i-a fost cerut, în primăvara lui '85, de un regizor polonez, pentru a-l monta la Cracovia, intenţie anunţată şi de un ziar din Varşovia, însă Ministerul Culturii din România s-a opus! A rămas cu marea bucurie a celor aproape 200 de reprezentaţii jucate cu succes nebun, chiar şi după ce trecuse Oceanul.)

6. „Cum se cucereşte o actriţă", Teatrul Popular Drobeta Tr. Severin, 1985. Regia: Mircea Creţu. (Comedie interzisă după şase reprezentaţii cu "casa închisă", autorul şi regizorul fiind etichetaţi "imaturi din punct de vedere politic. Piesa a fost blocată şi în ziua primei lecturi la Teatrul "Ion Vasilescu", Bucureşti)

7. "Beethoven cântă din pistol", Chişinău, 1995. Regia: Sandu Grecu. (Spectacol prezentat Şi la New York, Bridgeport, Stockholm, Oradea Şi în cadrul Festivalului internaţional de la Giurgiu-2004)

8. "Pierdut in New York", Teatrul Valah Giurgiu, 1997. Regia: Florin Antoniu.

9. "Turnătorul şi actriţa", Teatrul Valah, Giurgiu, 1998. Regia: Mircea Creţu. (Comedie politică actuală jucată cu mare succes la Bucureşti Şi în turneu la New York).

10. "Beethoven cântă din pistol", Theatrum Mundi, Bucureşti, 1999. Regia: Constantin Dicu. (Spectacol jucat pe "teren neutru", în Sala Atelier a Teatrului Naţional Bucureşti).

11. "Dona Quijota", Teatrul Bacovia, Bacău, 2005. Regia: Bogdan Ulmu.

12. "Fata care dă cu pumnul", Teatrul Valah Giurgiu, 2007. Regia: Octavian Greavu-Franţa. (Spectacol prezentat în cadrul Festivalului Teatrelor din orasele dunărene-Giurgiu, la Festivalul Teatrelor de studio-Piteşti Şi la Festivalul internaţional "Comedia în Balcani", la Vidin, Bulgaria, toate în 2007).

13. "Jucătorul de baseball", Teatrul "Al.Davila", Piteşti, 2008. Regia: Matei Varodi. (Spectacol inclus Şi în Festivalul Teatrelor de studio-PiteŞti, noiembrie 2009).

În pregătire, volumul "Monolog cu moartea la uşă".

Membru al Uniunii Scriitorilor din România.

Membru al Asociaţiei Internaţionale a Presei Sportive.

Membru al Asociaţiei Comentatorilor Şi Cronicarilor Sportivi Americani.

Membru Foreign Press Association, New York.

Membru în biroul Secţiei de Dramaturgie a Asociaţiei Scriitorilor BucureŞti

"Safe Driver Award", distincţie acordată, în 1995, de New York City Taxi & Limousine Commission, pentru 5 ani consecutivi de "taximetrist perfect".

Medalia cu rubin la Centenarul Fotbalului Românesc, pentru întreaga activitate de gazetar Şi scriitor (mai 2009).

Cultură



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite