Millet - un pictor religios al naturii rustice

Jean-Francois Millet (1814-1875) este cunoscut ca fiind pictorul taranilor, el insusi crescut intr-un mediu rustic, primind insa o educatie aleasa, ajungand sa-i citeasca pe antici, pe cei mai

Jean-Francois Millet (1814-1875) este cunoscut ca fiind pictorul taranilor, el insusi crescut intr-un mediu rustic, primind insa o educatie aleasa, ajungand sa-i citeasca pe antici, pe cei mai renumiti clasici (citea, de pilda, "Georgicele" si Biblia in limba latina), devenind un iubitor al scrierilor lui Burns si ale lui Theocritus. Natura si poezia, spatiile largi din inima naturii si paginile Bibliei reprezinta temele cel mai des intalnite in creatiile sale. Pictorii primitivi ai Italiei l-au fermecat cu fervoarea lor, Fra Angelico starnindu-i viziuni de nepretuit. In schimb, coloristii nu erau pe gustul sau, a ramas la pasiunea sa pentru Velasquez, atasandu-se, pe de alta parte, de maniera de a crea a lui Murillo si de vigoarea prezenta in compozitiile lui Ribera. Dar maestrii sai favoriti sunt acei maestri ai "stilului": Mantegna, Michelangelo si Poussin. Lucrarile de la inceput ale lui J.-F. Millet, cele din perioada petrecuta la Paris (1837-50), sunt extrem de diferite fata de cele care l-au facut pe el faimos. Acum ele pot fi intalnite rar, dar nu sunt lipsite de importanta: sunt, probabil, cele mai placute productii, avand in vedere ca ele surprind mult mai bine temperamentul creator al artistului, inainte ca viziunea sa asupra artei si manierei de a crea sa fie modificata de idei si programe. Aceste tablouri sunt cele mai multe idilice, traversate de o nobila, onesta senzualitate. Sub influenta lui Vergiliu, picteaza in aceasta perioada mici scene pagane, basoreliefuri antice sau alte subiecte de genul "Femeie scaldandu-se", "Nimfa" sau "Daruri catre Pan". Unele dintre aceste lucrari sunt dintre cele mai clar influentate de Poussin. Cu toate ca a fost respins, "alungat" din Salon, nereusind sa-si vanda panzele, in perioada sumbra de repudiere, Millet a creat cele mai valoroase picturi ale sale: "Seceratorii", "Taran altoind un copac", "Ingerul" si altele. Nici una dintre creatiile sale nu a reprodus mai bine sentimentul dezolarii ca "Iarna" sau "Omul cu sapa". Millet poate fi considerat unul dintre cei mai religiosi pictori din toate timpurile; "Intoarcerea la ferma" sugereaza fuga din Egipt, "Praznicele" lucratorilor evoca poezia biblica din paginile despre Ruth. Tabloul expus la MNAR, "Primavara", face parte dintr-un ciclu de patru panze consacrate celor patru anotimpuri, pictate discontinuu in 1868 si 1873-74 ("Iarna" nefiind terminat). Relativ autonome, cele patru tablouri pot fi privite separat, cu toate ca exista legaturi subtile care le unesc, "Primavara" - "Toamna" si "Vara" - "Iarna". Toate stabilesc o relatie stransa intre om si natura, "Primavara" si "Toamna" acordand o mai mare importanta peisajului, omul trebuind sa infrunte natura atotputernica in timpul cautarii unui adapost sigur. In "Primavara", parfumurile anotimpului anterior par inca vii, intalnindu-se deja cu atmosfera anotimpului urmator. Este un moment de tranzitie, cerul de culoarea plumbului, acoperit de nori, trimite la sfarsitul unei furtuni, curcubeul, in schimb, fiind un semn al unei veri iminente.