Mihai Eminescu, dincolo de poezie

„Poetul naţional“ al României a trăit timp de 39 de ani, dintre care mulţi de grea suferinţă. Mihai Eminescu s-a născut ca Mihail Eminovici, la 15 ianuarie 1850, la Botoşani sau Ipoteşti, nu se ştie de fapt exact.

Mihai Eminescu era al şaptelea dintre cei 11 copii ai căminarului Gheorghe Eminovici, provenit dintr-o familie de ţărani români din nordul Moldovei, şi ai Ralucăi Eminovici, născută Juraşcu, fiică de stolnic din Joldeşti. Copilăria şi-a petrecut-o la Botoşani şi Ipoteşti, în casa părintească şi prin împrejurimi. 1866 este anul primelor manifestări literare ale lui Eminescu. La 12/24 ianuarie moare profesorul de limba română Aron Pumnul. Elevii din Cernăuţi scot o broşură, „Lăcrămioarele învăţăceilor gimnazişti (Lăcrimioare... la mormântul prea-iubitului lor profesoriu)", în care apare şi poezia „La mormântul lui Aron Pumnul" semnată M. Eminoviciu, privatist. La 25 februarie/9 martie (stil nou) debutează în revista „Familia", din Pesta, a lui Iosif Vulcan, cu poezia „De-aş avea". Iosif Vulcan îl convinge să-şi schimbe numele în Eminescu. În acelaşi an îi mai apar în „Familia" alte cinci poezii.

Din 1866 până în 1869, a pribegit pe traseul Cernăuţi - Blaj - Sibiu - Giurgiu - Bucureşti. În 1867 a intrat ca sufleor şi copist de roluri în trupa lui Iorgu Caragiale, apoi secretar în formaţia lui Mihail Pascaly şi, la recomandarea acestuia, sufleor şi copist la Teatrul Naţional, unde îl cunoaşte pe I. L. Caragiale.

Între 1869 şi 1872 este student la Viena. Între 1872 şi 1874 a fost student „extraordinar" la Berlin. Junimea i-a acordat o bursă cu condiţia să-şi ia doctoratul în filozofie. A urmat cu regularitate două semestre, dar nu s-a prezentat la examene. S-a reîntors în ţară, trăind la Iaşi între 1874 şi 1877. A fost director al Bibliotecii Centrale, profesor suplinitor, revizor şcolar pentru judeţele Iaşi şi Vaslui, redactor la ziarul „Curierul de Iaşi". A continuat să publice în „Convorbiri literare".

A devenit bun prieten cu Ion Creangă, pe care l-a determinat să scrie şi l-a introdus la societatea Junimea. Situaţia lui materială era nesigură; a avut necazuri în familie. S-a îndrăgostit de Veronica Micle. De multe ori l-a vizitat pe Creangă în bojdeuca sa. A făcut un drum la Bucureşti, unde, prin Maiorescu, s-a împrietenit cu Mite Kremnitz. Veronica Micle a rămas, însă, idolul său.

În 1877 s-a mutat la Bucureşti, unde până în 1883 a fost redactor la ziarul „Timpul", ziarul oficial al Partidului Conservator. A desfăşurat o activitate publicistică intensă, care i-a ruinat însă sănătatea. Acum a scris marile lui poeme (seria „Scrisorilor", „Luceafărul"). În luna ianuarie a anului 1883, Eminescu este internat pentru o vreme în spital. La Bucureşti, la 23 iunie, pe o căldură înăbuşitoare, Eminescu a dat semne de depresie, iar la 28 iunie, boala a izbucnit din plin. În aceeaşi zi a fost internat în sanatoriul doctorului Şuţu, cu diagnosticul de psihoză maniaco-depresivă.

Eminescu a fost internat la 3 februarie 1889 la spitalul Mărcuţa din Bucureşti şi apoi a fost transportat la sanatoriul Caritas. La 15 iunie 1889, în jurul orei 4 dimineaţa, poetul a murit în sanatoriul doctorului Şuţu din strada Plantelor, Bucureşti. La 17 iunie 1889, Eminescu a fost înmormântat la umbra unui tei din cimitirul Bellu din Bucureşti.

O moarte controversată

Cauza exactă a morţii sale rămâne însă învăluită în mister, existând suspiciunea că ar fi murit ucis. Manuscrisele poetului Mihai Eminescu, 46 de volume, aproximativ 14.000 de file, au fost dăruite Academiei Române de Titu Maiorescu, în şedinţa din 25 ianuarie 1902. Despre moartea poetului, G. Călinescu a scris: „Astfel se stinse în al optulea lustru de viaţă cel mai mare poet pe care l-a ivit şi-l va ivi vreodată, poate, pământul românesc. Ape vor seca în albie şi peste locul îngropării sale va răsări pădure sau cetate, şi câte o stea va veşteji pe cer în depărtări, până când acest pământ să-şi strângă toate sevele şi să le ridice în ţeava subţire a altui crin de tăria parfumurilor sale". La rândul său, Tudor Vianu a spus: „fără Eminescu am fi mai altfel şi mai săraci".