Memoria muzicală a anului 2006

În hronicul anului 2006 descifrăm, ca pentru fiecare perioadă nouă ce îşi începe derularea, momente culturale menite a atrage atenţia din perspectiva semnificaţiei lor. Aniversările unor

În hronicul anului 2006 descifrăm, ca pentru fiecare perioadă nouă ce îşi începe derularea, momente culturale menite a atrage atenţia din perspectiva semnificaţiei lor. Aniversările unor importante personalităţi ale artei muzicale nu fac excepţie de la această formă de memorie activă. Desigur, anul aceste este dominat de împlinirea, la 27 ianuarie, a unui sfert de mileniu de la naşterea lui Wolfgang Amadeus Mozart, acest unic astru al artei sunetelor. Nu greşim deci, numind anul 2007 "Anul Mozart". Desigur, se va asculta în special muzica marelui creator de lume şi idei sonore. Prea multă muzică mozartiană? Niciodată nu s-ar putea întâmpla aşa ceva în ceea ce îl priveşte! În jurul marelui nume se aşază şi alte aniversări deosebit de importante, din care alegem câteva capabile a readuce în atenţia melomanilor, a interpreţilor şi realizatorilor de stagiuni muzicale prilejul unei mai bune cunoaşteri şi preţuiri. Nu epuizăm toate semnalele timpului cuprins în cele 12 luni, dar putem reţine câteva repere. Se împlineşte un secol şi jumătate de la intrarea în veşnicie a lui Robert Schumann (1856). Contemporanii săi apropiaţi s-au stins puţin mai târziu, fie că este vorba de Liszt (1886) sau Clara Schumann (1896), fie că aparţin unor alte perimetre culturale, ca Musorgski (1881) sau Granados (1916). Mai putem reţine, din multele sugestii ale calendarului muzical, faptul că destinul-pereche al începerii existenţei îi apropie pe George Enescu şi Bela Bartok (1881) de Prokofiev (1891). Neîndoios, un reper de primă importanţă este, de asemenea, împlinirea unui secol de la naşterea lui Dmitri Şostakovici (1906). Să existe oare priorităţi în reperele astfel enunţate, pentru ceea ce vom asculta în şirul zilelor care ne aşteaptă ? Nu neapărat, dar recursul la memorie are nevoie de argumente, şi asemenea indicii ne arată că merită să evaluăm astfel de prilejuri pentru a reconsidera tezaurul de valori ale timpului trăit de noi, spre mai binele nostru.