Matei Visniec: "Nu-mi fac publicitate pe baza de scandal"

Matei Visniec scrie teatru de peste 35 de ani, timp in care si-a impus semnatura pe scenele celor mai renumite institutii culturale din lume. Romanul stabilit in Franta a venit la Bucuresti pentru o

Matei Visniec scrie teatru de peste 35 de ani, timp in care si-a impus semnatura pe scenele celor mai renumite institutii culturale din lume. Romanul stabilit in Franta a venit la Bucuresti pentru o saptamana, fiind invitat la mai multe evenimente si a avut timp sa acorde si un interviu in exclusivitate pentru ziarul Adevarul.
- Dle Matei Visniec, cu ce prilej in Romania?
- Am fost invitat sa vad cateva spectacole, in cadrul Festivalului de Comedie, un eveniment interesant, pe care il descopar, de altfel, pentru prima oara in adevarata lui dimensiune. Am avut doua piese programate in acest festival: "Mansarda la Paris cu vedere spre moarte", care s-a jucat deja la Teatrul de Comedie,
o creatie a Teatrului National din Cluj, in regia lui Radu Afrim, si "Angajare de clovn", facuta la Brasov, la Teatrul "Sica Alexandrescu" de Claudiu Goga. Doua spectacole programate in acest festival, motiv suficient care sa ma faca sa iau avionul de la Paris si sa vin aici. Voi mai face o deplasare la Craiova, unde mai am o piesa pe care vreau s-o vad, "Hotel Europa complet", un spectacol creat in cadrul Conventiei Teatrale Europene, un proiect european in care sunt implicate si alte teatre. Craiova este un Teatru National care are o fidelitate fata de piesele mele. Acolo am mai avut un spectacol creat de Mircea Cornisteanu. Iata, deci, trei piese pe care le revad in decurs de sase zile.
- Mai aveti ceva in sertarul de scriitor?
- Intotdeauna am piese in santier, care se dezvolta cum vor ele, uneori mai repede, uneori mai incet. Mi-am lansat, de asemenea, o carte de teatru, scoasa la editura Paralela 45, care are titlul uneia dintre cele patru piese din interior, "Mansarda la Paris cu vedere spre moarte". Volumul se gaseste in acest moment in librariile din Bucuresti.
- Tineti sub supraveghere fenomenul literar romanesc?
- Citesc, atunci cand pot. Observ un amestec, observ multe ambitii si o intreaga efervescenta. Limba romana se metamorfozeaza, se cauta. Exista felii ale limbii romane care evolueaza in mod spectaculos, cum ar fi literatura erotica. Sunt scoase din adancuri sau inventate cuvinte noi, unele se transforma, se inspira din alte limbi. Limba romana imi este, in acelasi timp, cunoscuta sau necunoscuta, ori de cate ori vin in Romania si vad cu cata naturalete si inocenta, uneori, lipsa de cultura sau subtilitate, alteori, tinerii scriitori asimileaza cuvinte noi, in special din limba engleza, care se integreaza in limba romana. E un fenomen de crestere a limbii romane, care este interesant. Ramane de vazut mult mai tarziu daca el are justificari. Sigur, limba nu poate sa ramana in urma realitatii, iar Romania s-a trezit din amorteala ei comunista intr-un moment in care actualitatea demarase intr-o forma extrem de violenta, cu o mare viteza si limba romana alearga acum sa prinda realitati pe care romanii nu le-au trait.
- Exista o regula a succesului spectacolelor dvs. in Romania sau strainatate? Ce public descifreaza mai bine mesajul pieselor dvs.?
- Sunt foarte fericit de modul in care sunt primite spectacolele mele in Romania. Am avut o sala extraordinara acum cateva zile la Teatrul de Comedie. Am in continuare spectacole care sunt montate in tara, in diferite orase. Am avut piese care s-au jucat in 20 de tari. Intotdeauna mi se pare ca publicul este receptiv daca se produce miracolul teatral, adica o buna intalnire intre un text, care poate sa fie bun de la inceput, dar care are nevoie si de un regizor inspirat si actori excelenti, care sa incarneze sensul.
- Se poate face vinovat un regizor de insuccesul unei piese de Matei Visniec? Un exemplu concret ar fi "Masinaria Cehov", montata la Teatrul National din Bucuresti, care n-a avut un succes prea rasunator...
- Nu exista o vinovatie a cuiva. E ca in viata. Doi oameni se plac, se casatoresc si apoi descopera ca trebuie sa divorteze dupa trei luni, pentru ca nu mai au ce-si spune. Exista asemenea intalniri care sunt ratate, altele sunt pe jumatate ratate. Exista momente de complicitate teatrala, uneori. Din cand in cand, foarte rar, extraordinare sunt povestile de iubire care nasc marile spectacole. Nu se stie niciodata de ce un spectacol iese bine sau nu iese bine. Deseori, regizorii nu spun: "Am creat o piesa", ci "Mi-a iesit!" Instinctiv, regizorul recunoaste ca, atunci cand pornesti la drum cu un spectacol, nu esti sigur ca va fi de succes. Poti sa ai o baza consistenta, un Teatru National, tehnologie, tehnica, bani, actori de prima calitate, idei nemaipomenite si sa nu se intample exact ceea ce crezi. Din fericire, nu putem pune pe computer si standardiza reteta reusitei in arta. Daca am reusi sa punem pe computer mecanica succesului, atunci arta ar disparea, pentru ca am crea numai succese si n-ar mai fi interes pentru arta vie.
- Cum credeti ca este promovata arta in mass-media romanesti sau occidentale?
- In momentul de fata, mediile de informare si scoala de ziaristica, peste tot pe glob, sunt bazate pe scandal. Daca intr-un spectacol extraordinar in care se vorbeste despre Cioran, la sfarsit, regizorul face o pirueta si, primind un premiu, aluneca si cade pe scena, 70% din articole vor fi despre modul in care s-a impiedicat regizorul si 30% despre spectacol. Este vina mediilor de informare ca privesc acolo unde nu trebuie si dau prea multa amploare unui incident care nu are nici o semnificatie, in loc sa priveasca exact acolo unde se intampla ceva, si anume la actori, la efortul regizorilor, la mesajul piesei si la modul in care publicul a intalnit spectacolul.
- Dar nu sunt unii creatori carora le foloseste acest gen de publicitate?
- Eu nu-mi fac publicitate pe baza de scandal. Scriu teatru de vreo 35 de ani, avansez incet, incerc sa conving publicul prin ideile mele, iar partea asta cu scandalul este o noutate in peisajul cultural, nu numai romanesc, ci si mondial. Oamenii cred, uneori, ca, introducand cat mai multa violenta, obraznicie sau aspecte insolite, reusesc sa atraga mai mult atentia. Sigur, ne aflam intr-o competitie comerciala si, din pacate, de mici incepem sa fim educati, acum, in aceasta noua logica a competitiei. Trebuie sa atragi atentia cu orice pret, trebuie sa strigi mai tare decat ceilalti, trebuie sa fii mai crud, mai obraznic decat ceilalti, ca sa reusesti. Dar nu este adevarat. Poti sa reusesti o data, cu aceasta strategie, dar daca esti insolent in continuare, vulgar si violent, dupa o vreme, publicul se obisnuieste. Intelege ca este o moda si te abandoneaza. Cred ca adevarata cale de comunicare cu publicul este in alte zone.
- Aveti curajul sa va lasati piesele pe mana tinerilor regizori romani?
- Cu siguranta. Radu Afrim este pentru mine un regizor extrem de important in peisajul teatral actual. Este riguros, perfectionist, ceea ce nu este un defect. In acelasi timp, are o gandire teatrala care se manifesta prin emotie si prin imagine. Este omul care aspira un text, nu-l monteaza, cuminte, ca la scoala, dupa regula de trei simpla. Aspira textul in propriul lui univers si apoi il reproiecteaza pe scena. Ii apreciez modul in care el mi-a descifrat si respectat textul, "Mansarda la Paris cu vedere spre moarte", dar si modul in care, din cand in cand, nu mi-a respectat textul. Sa nu uitam niciodata nici munca actorului. Actorul care munceste in fata ta timp de mai multe ore, creand emotie si imagine, prin miscare corporala este de aplaudat.