Maria Tanase, capodopera restaurata de un maestru

Fanilor li s-a parut nedrept ca-si lanseaza noul disc, "Maria T", la Londra, in loc sa-l aduca mai intai la Bucuresti. Dar, cum in tarisoara noastra nu gasesti prea multe lucruri care sa mearga cum

Fanilor li s-a parut nedrept ca-si lanseaza noul disc, "Maria T", la Londra, in loc sa-l aduca mai intai la Bucuresti. Dar, cum in tarisoara noastra nu gasesti prea multe lucruri care sa mearga cum trebuie, aceasta "disfunctie" n-a stricat traditia locului. Din fericire, exista si coincidente fericite: cum revista BIZ sarbatorea 100 de numere si 5 de prezenta pe piata romaneasca, a avut nevoie de un artist care sa sustina un concert la ceas anivesar. Asa se face ca miercuri, 9 martie, Alexander Balanescu si al sau "Balanescu Quartet" au urcat pe scena Nationalului bucurestean. Pentru "Maria T", Alexander Balanescu a colaborat, pe langa instrumentistii care-i sunt de obicei alaturi, cu Klaus Obermaier, un artist polivalent, care se indeletniceste cu arta video si multimedia, instalatii interactive, teatru si muzica. Pe ecranul din spatele interpretilor au defilat, intr-un joc hipnotic, franturi din lumea cantata: satul, balciurile de Mosi, turme de oi; "Bun ii vinul ghiurghiuliu" a fost acompaniat de pahare cu vin tasnind spre cer precum rachetele si sticla de vin, golita, coborand ca un OZN. Chiar daca misiunea lui in cadrul acestui proiect a fost cea de a realiza partea vizuala a spectacolului, austriacul n-a putut rezista si a compus o piesa pornind de la una dintre melodiile Mariei Tanase. Dincolo de performanta componistica in sine, cea mai importanta reusita a lui Alexander Balanescu ramane faptul de a fi facut niste straini sa vibreze pe romaneste. "Maria T" este ofranda adusa unui simbol. Poate parea ciudat ca un om care traieste de multi ani departe de tara e bantuit, inca, de amintirea unui artist de acasa. Dar Maria Tanase, cu "electricitatea" ei iesita din comun, i-a luminat lui Alexander Balanescu drumul catre un album exceptional. Cantecele ei incarcate de pasiune capata, in viziunea muzicianului, si mai mult tragism, sunt aduse la zi, transformate, imbogatite. Ca si cum o capodopera a unui pictor celebru ar fi restaurata de un maestru. Numai ca, daca acolo tonurile initiale se pastreaza, respectate cu sfintenie, aici muzica Mariei Tanase capata nuante noi. Doua viori, o viola si un violoncel se "lupta" cu obsesii sonore care se suprapun, intr-o nebunie matematica. Balanescu, acest veritabil dusman al arcusului (nu l-am vazut niciodata terminand un concert cu el intreg), conduce fabuloasa batalie a notelor cu ele insele. Sunetele se incaiera, zbatandu-se sa iasa din cutiile de rezonanta ale instrumentelor. Ceea ce s-a petrecut, pret de un ceas, in Sala Mare a TNB, a parut rezultatul unui experiment de laborator. Lucratura unui savant care a descoperit o alta piatra filosofala: cea care transforma totul in muzica.