Magia teatrului in Cismigiu

Agitatie mare duminica seara, in Cismigiu. Intr-unul din colturile parcului se instalasera reflectoare si se improvizasera gradene in jurul unei poienite peste care se lasa incet, dar sigur, seara.

Agitatie mare duminica seara, in Cismigiu. Intr-unul din colturile parcului se instalasera reflectoare si se improvizasera gradene in jurul unei poienite peste care se lasa incet, dar sigur, seara. Teatrul parasea scena pentru a iesi in mijlocul naturii, iar parcul se transforma ca prin minune in padurea fermecata in care iubirile se nasc si se desfac sub puterea vrajilor. Spectacolul cu Visul unei nopti de vara de Shakespeare, semnat de Beatrice Rancea, special conceput pentru spatii de acest tip, avea insa si alte surse de magie in afara luminii naturale din ce in ce mai scazute, compensata in momente cheie de fascicule luminoase bine plasate, pentru a contura un personaj sau altul. Costumele create de Doina Levintza si machiajele cu adevarat speciale faceau ca personajele sa fie asociate cu o lume de vis, o lume in care totul e posibil. Prin contrast, mestesugarii, interpretati de... cetateni chinezi (carora, cu o gluma pe intelesul tuturor, li se cer pasapoartele inainte de distribuirea in piesa de teatru in teatru) par cu adevarat veniti dintr-o alta lume, in mod bizar spectatorii simtindu-se mai aproape de zona de vis, decat de cea asa-zis reala (in care comunicarea e foarte putin posibila). Un alt element ce intareste contrastul intre cele doua dimensiuni pe care Shakespeare a construit aceasta piesa este coregrafia. Imaginata tot de regizoare, care a ales si ilustratia muzicala potrivita, aceasta devine unicul mod de exprimare al fiintelor din regatul zanelor, balerinii Flavia Mihasan si Tiberiu Almosnino dovedindu-se admirabili profesionisti chiar si intr-un context cu siguranta neobisnuit pentru ei. Cativa dintre actori par si ei cu totul in elementul lor in poiana din Cismigiu, ba dovedesc si calitati vocale si plastice care le permit sa se faca remarcati - Adrian Titieni face un rol demn de orice scena, ca si Dan Badarau, iar dintre cei foarte tineri Ela Mocanu are o neobisnuita energie, ce o tine in atentia generala de cate ori intra in scena improvizata, iar George Calin are, in rolul lui Puck, o mobilitate fantastica. Chiar si cei ce se vad mai putin reusesc sa se integreze bine acestei intamplari. Plin de culoare si cu o dinamica extrem de atractiva, ce are un impact sigur la public (atat la cel instalat pe scaune, cat si la cel strans pe laturile spatiului de joc si ramas acolo pe tot parcursul spectacolului) spectacolul produs de ARCUB - Centrul Cultural al Primariei Municipiului Bucuresti a fost, duminica seara, o surpriza placuta pentru toti cei aflati in plimbare prin Cismigiu. Numarul mare al spectatorilor e semn ca asemenea manifestari sunt dorite pe timpul verii, cand institutiile de cultura din Capitala cad intr-un somn adanc atat de ciudat intr-o capitala ce se vrea europeana.