Madeleine Thien:„Am mizat pe simplitate şi pe puterea imaginii“

Prezentă la Târgul de Carte Bookfest pentru a-şi lansa romanul „Certitudine“, publicat la Humanitas Fiction, scriitoarea a povestit despre cărţile sale. La 6 iunie, Madeleine Thien, scriitoare canadiană de origine malaysiană, a câştigat Premiul Festivalului Internaţional Zile şi Nopţi de Literatură de la Neptun.

„Adevărul": Cum aţi reacţionat când aţi aflat că veţi primi această distincţie în România?

Madeleine Thien: Am fost cu adevărat surprinsă. La început nu mi-a venit să cred. Este un premiu special. Deşi a fost nominalizat la numeroase premii internaţionale, romanul meu n-a câştigat multe. De fapt, acesta este primul premiu pe care l-a primit într-o altă ţară. Nu mi-am închipuit că „Certitudine" o să călătorească la cititorii dintr-o ţară îndepărtată. Pe de altă parte, e interesantă decizia de a acorda o asemenea distincţie pentru un roman pe o temă atât de îndepărtată de România, în care apar spaţii ca Asia sau Canada. Însă cred că poveştile au o dimensiune universală.

Violenţă şi dragoste

Oare de ce romanul dvs. are atâta succes, fiind tradus în multe limbi în doar trei ani?

Mi-e greu să spun. Este o carte personală, intimă chiar. Poate că e apreciată pentru că dezvăluie un ţinut despre care nu s-a prea scris până acum, estul Malaysiei. Sau poate că este vorba şi de universalitatea războiului şi de o poveste care stârneşte interesul, arătând oameni care trebuie să-şi lase casele, să plece şi să înceapă o viaţă nouă în altă parte. Şi poate că fascinează personajele în sine şi povestea de dragoste.

Povestea în sine sau stilul au propulsat romanul?

Cartea ori te frustrează, ori te cucereşte. Cât despre stil, am mizat pe simplitate şi pe puterea imaginii.

Cum aţi descrie romanul?

Este o carte despre multiplele singurătăţi ale personajelor, un colaj din care numai cititorul poate desluşi ceva.

Cum s-a născut „Certitudine"?

Din dorinţa de a spune ceva despre mama şi altceva despre tatăl meu. Am pornit de la fapte istorice, apoi am construit o ficţiune. Bunicul meu din Malaysia a lucrat cu guvernul japonez şi mulţi au crezut că e colaboraţionist. La sfârşitul războiului, a fost ucis de cei cu care lucra.  Despre acest gest de violenţă am vrut să scriu şi despre ce a urmat. Dar am inventat mult, fiindcă oamenii nu ştiau cum a pierit, cadavrul nefiind găsit niciodată. Celălalt element are legătură cu mama, care a murit când eu scriam romanul. Am vrut să vorbesc despre cum e să pierzi pe cineva drag brusc. Aşadar, despre suferinţă, despre trecut şi despre desprinderea de trecut sau despre împăcarea cu el.

Aveţi un ritual la scris?

Da, într-un fel. Mă trezesc de dimineaţă, îmi beau cafeaua şi încerc să scriu 6-7 ore, zi de zi, fiindcă e mai bine să rămâi în interiorul lumii închipuite. La mine, disciplina funcţionează cel mai bine.

Vieţi multiple

Când sunteţi mulţumită de ce iese?

Tare aş vrea să ştiu! Acum sunt la capitolul al zecelea dintr-o altă carte şi nu-mi place deloc. Simt că poate fi mai bună. Întotdeauna îţi poate ieşi mai bine. Este un roman despre războiul civil din Cambodgia, în anii 1970, când au venit la putere comuniştii. O mulţime de cambodgieni au murit înfometaţi sau în lagărele de muncă şi în închisoare. Este povestea unei fete care scapă, dar nu împreună cu familia, şi sfârşeşte în America, aşa cum s-a întâmplat cu mulţi cambodgieni. Romanul arată vieţile multiple ale unui om şi ce se întâmplă când ele nu mai sunt compatibile.

Dar când nu scrieţi, ce faceţi?

Mă bucur de viaţă. Petrec mult timp în Asia de Sud-Est, călătoresc, citesc, fac balet şi desenez.

Cum v-ar plăcea să fie citit romanul lansat acum şi în România?

Aş vrea ca, pornind de la poveste, cititorii să mediteze la felul în care ne trăim vieţile, la dimensiunea morală a existenţei noastre. Poate că romanul îi va duce undeva unde nu se aşteptau să ajungă, poate că povestea îi va captiva şi vor dori să nu se termine. M-ar bucura să fie aşa.

 "Cartea ori te frustrează, ori te cucereşte. "
Madeleine Thien
scriitoare