Macar o data pe an...

Zi de zi, ai nostri pici primesc, in cantitati mai mult decat suficiente, "distractie" sub forma de desene animate (raman, totusi, favoritele lor). Nu e de mirare, la cum arata personajele de astazi -

Zi de zi, ai nostri pici primesc, in cantitati mai mult decat suficiente, "distractie" sub forma de desene animate (raman, totusi, favoritele lor). Nu e de mirare, la cum arata personajele de astazi - care mai de care mai hidoase, mai violente si mai antipatice -, ca prescolarii canta pe rupte "Nu mi-e frica de Bau - Bau". Dar e de mirare ca mai vezi, la televizor, emisiuni in care cei mici sunt pusi in valoare. In care copii frumosi si talentati fac si altceva in afara butonatului pe tastatura calculatorului pentru jocuri "cu batai". Lucru mare, in 2003 ii mai intereseaza muzica, folclorul, pictura, sunt inca apropiati de arta, inca sensibili si, mai ales, inocenti. Ne-au convins, pe 1 Iunie, ziua in care mai toate posturile noastre le-au dedicat programe dintre cele mai diverse. I-am vazut cantand, recitand, intalnindu-se, emotionati, cu idolii lor, "razboindu-se" in infruntari sportive; i-am vazut adunati la concertele primite cadou de ziua lor, luand cu asalt parcurile. Cei mari se plang ca odraslele lor nu se mai apropie de carti, ca televizorul si computerul submineaza autoritatea parintilor si ii "strica" pe copii. Acest pericol nu mai apare atat de infricosator, daca ii privesti pe pusti "de aproape". Cameramanii televiziunilor noastre au facut treaba buna: i-au surprins in cea mai frumoasa ipostaza a acestei varste. Joaca. Parca, urmarind astfel de scene, nu ne mai temem ca ni se transforma copiii in mici "monstri" care nu mai pun pret pe sentimente. Macar o data pe an, de 1 Iunie, nu mai suntem atat de ingrijorati pentru soarta copilariei, disparute prematur din sufletele lor. In epoca robotizarii, copiii nostri mai fac, inca, desene pe asfalt.