Lumea boema a artei, deranjata de lipsa banilor

In Romania, picturile se vand destul de greu, pe de-o parte pentru ca putini isi permit sa intre intr-o galerie cum este Gaudeamus sau Djaburov si sa cumpere un Corneliu Baba sau un Marcel

In Romania, picturile se vand destul de greu, pe de-o parte pentru ca putini isi permit sa intre intr-o galerie cum este Gaudeamus sau Djaburov si sa cumpere un Corneliu Baba sau un Marcel Chirnoaga, pe de alta pentru ca nu ar exista un sistem bine pus la punct de evaluare si comercializare a tablourilor. Parerea pictorului Nicolae Iorga este ca vanzarea de tablouri in tara se face la modul diletant. Toate galeriile din lume au legatura cu un sistem de licitatie, iar casele de licitatie din Romania se rezuma la operele pictorilor decedati. Exemplu, Piliuta. Nicolae Iorga considera ca sunt vinovati cei care conduc Uniunea, nu in ultimul rand, o alta cauza fiind lipsa de initiativa a galeristilor. El personal isi rezolva problemele direct cu o seama de colectionari care ii apreciaza in mod deosebit picturile, si, in plus, se organizeaza licitatii cu tablourile sale in strainatate. Revenind asupra modului in care se vand tablourile in Romania, Nicolae Iorga apeleaza la o comparatie: asa cum sunt sisteme de impresariat mai mult sau mai putin reusite, dar sunt, ar trebui sa existe si in ceea ce priveste artele vizuale asa ceva. Ar fi bine sa se creeze la Universitatea de Arte Plastice o sectie speciala de management specializat pentru arta plastica. Mult mai bune sunt, de exemplu, vanzarile lucrarilor sale in afara, in tari ca Austria sau Germania: "Cand vand in Romania, cinci tablouri din zece tot de straini sunt cumparate." Vasile Muresan Murivale, referindu-se la spatiile de expunere, considera ca multe dintre galeriile particulare sunt foarte reusite si foarte bine organizate. In schimb, galeriile UAP-ului sunt sarace. Situatia lor e jalnica. Acest artist considera ca este important sa existe un numar de oameni care sa stie sa faca comert cu arta, dandu-l ca exemplu de bun "marchand d`art" pe Marius Nicolescu de la galeria anticariat Curtea Veche. Stefan Pelmus sintetizeaza realitatea de acum in ceea ce priveste situatia pictorilor si a tablourilor lor: "Pictura este pentru oamenii cu bani, pentru cei ghiftuiti, care isi permit sa stea tolaniti intr-un fotoliu sau in pat si sa priveasca un tablou in liniste". Artistilor plastici le este mai usor sau mai greu in achizitionarea celor necesare activitatii lor, in functie de cata culoare folosesc sau in functie de uneltele preferate. De exemplu, Stefan Pelmus "se aprovizioneaza" o data pe an pentru ca nu foloseste multa culoare, Ilie Ardeleanu lucreaza in cutit si foloseste multa culoare.