VIDEO „Loverboy“, un „film românesc sălbatic“, la Cannes

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Pelicula „Loverboy“, de Cătălin Mitulescu, cu Ada Condeescu şi George Piştereanu în rolurile principale, are premiera la Festivalul de la Cannes.

Lungmetrajul „Loverboy", proiectat în secţiunea „Un Certain Regard" a prestigiosului festival, spune povestea lui Luca (George Piştereanu), un tânăr de 20 de ani, care seduce femei pentru a le pasa unei reţele de prostituţie. Iubita sa, în film, este Veli, interpretată de Ada Condeescu. Povestea din „Loverboy" este inspirată din fapte reale. Cătălin Mitulescu a mai concurat în secţiunea „Un Certain Regard" în 2006, când filmul său, „Cum mi-am petrecut sfârşitul lumii", a fost distins cu Premiul pentru interpretare al secţiunii, acordat actriţei Dorotheea Petre. Acum, Mitulescu are de înfruntat o concurenţă puternică, în aceeaşi secţiune: printre cele 20 de pelicule selectate se află ultimele producţii ale unor Kim Ki-Duk, Andrei Zviaghinţev (distins cu Leul de Aur la Veneţia), sau Gus Van Sant (Palme d'Or pentru „Elephant").

Citiţi şi:

Woody Allen a deschis Festivalul de Film de la Cannes

Sămânţă de scandal prezidenţial la Cannes


„Adevărul":  „Loverboy" e o poveste despre un tânăr seducător de 21 de ani, care stabileşte singur ce e bine şi ce e rău, îşi construieşte propriile repere. Se adresează generaţiei de 15-21 de ani?

Cătălin Mitulescu: M-ar bucura mult ca publicul filmului să fie mai ales aceşti tineri, fiindcă „Loverboy" este o poveste care, cumva, le aparţine. Însă n-am încercat cu acest film să fac clasificări despre o generaţie. Cred că în generaţia 15-21 de ani sunt suficienţi tineri foarte cuminţi sau timizi, care nu au modul nebunesc de a trăi al personajelor din film, felul lor de a căuta senzaţiile tari.  Ada Condeescu: Mi se pare că intervalul de vârstă căruia i se adresează filmul este foarte larg. E un film pentru tinerii de 14 ani, la fel cum e un film pentru oamenii maturi, de 50 de ani.

George Piştereanu: Mai ales de 50 de ani! (Râde)

E important că filmul vostru s-ar putea adresa unei generaţii tinere şi foarte tinere. În România nu prea se fac filme pentru ei.

C.M.: Ar fi o mare bucurie să ajungă la aceşti tineri. În acelaşi timp, filmul nu are în spate o judecată de tipul e „doar pentru vârsta asta" sau e „doar o poveste de dragoste". E un film destul de sălbatic. O poveste de dragoste - ca formă -, una pe care cei doi protagonişti - Luca şi Veli - o trăiesc cu riscuri maxime.

G.P.: Ce se întâmplă în film, povestea celor doi tineri e foarte naturală. Sunt doi tineri care se iubesc, sunt la vârsta la care hormonii colcăie şi e normal să-şi trăiască viaţa la maximum.

A.C.: Dacă ne gândim  la trăsăturile generaţiei tinere, cred că e vorba şi despre o dorinţă de libertate - pe care o văd la toţi cei din această generaţie. Aşa o văd şi pe Veli, personajul meu, cu libertatea asta fierbând în ea, aproape explodând.

De la ce vine titlul filmului, „Loverboy", ce este un „loverboy"?

C.M.: Metoda asta de „loverboy" e o metodă nouă, care se practică acum, de curând. În istoria acestei meserii există cuvântul peşte, dar e o diferenţă foarte mare între un peşte şi un loverboy.  Un loverboy e primul care o convinge pe fată să facă sex pe bani. Apoi iese din ecuaţie. Dar rămâne cel pe care fata nu-l uită niciodată şi cel pe care fata îl are în gând când se duce prima dată pe stradă, cel pe care-l iubeşte, de aceea şi acceptă să facă asta pentru el. În acelaşi timp, e cel care îşi pune la bătaie emoţiile, sentimentele în  acest joc care trece de orice limite. Asta m-a emoţionat.

În timpul documentării pentru film, cum au fost momentele când v-aţi întâlnit cu aceşti „loverboys" şi victimele lor?

 C.M.: Documentarea a început în momentul în care am scris scenariul. Bianca Oana, coscenarista filmului, făcuse un documetar despre puşti care ieşeau din penitenciar şi ajungeau „loverboys". Ce m-a impresionat era că ei înşişi treceau prin nişte stări extraordinare, se autodistrugeau cumva, îşi reprimau emoţiile ca să poată face asta.

G.P.: Luca, personajul meu, e o combinaţie între ce a însemnat pentru mine un loverboy - privit din afară, prin documentare, prin faptul că am avut acces la lumea lor, - şi ce înseamnă un George Piştereanu ca „loverboy". Faptul că i-am cunoscut pe unii dintre ei m-a influenţat. Mi-a plăcut cel mai mult o replică a lui Luca: „În fiecare lucru rău există un lucru bun şi în fiecare lucru bun există un lucru rău". Asta e, deci, ce spune personajul meu. Replica mea e: „În viaţă trebuie să ai ce să dai, dacă nu ai, nu dai".

A.C.:  A fost foarte delicat să mă întâlnesc cu nişte fete de la un centru de recuperare. M-au emoţionat, de fiecare dată plecam foarte încărcată de acolo. Ele îşi doreau să fie foarte aproape de tine - voiau să povestească despre ce au păţit în Italia sau în Spania, voiau să se elibereze, să găsească un prieten. Mi-au povestit cum s-au îndrăgostit de un băiat, cum şi-au păcălit familia ca să plece din ţară şi, mai grav, mi-au povestit că, după ce aflau cine e cel de care s-au îndrăgostit, se gândeau că a face sex pe bani e singurul mod prin care ele pot fi lângă iubitul lor. Lucrul de care m-am lovit cel mai tare în ceea ce priveşte personajul meu, Veli, situaţia lui din scenariu, e cum ajunge o fată care e îndrăgostită de cineva, şi are o relaţie, să facă sex cu un alt băiat sau bărbat. Şi mi-am dat seama că eu, Ada actriţa, nu pot înţelege asta logic, raţional. Că pur şi simplu trebuie să simţi felul ăsta de iubire şi de dăruire, că ăsta e cel mai bun lucru pe care îl poţi face pentru iubitul tău. Cum trece o fată pragul ăsta, ce se produce în mintea ei de are curajul să treacă de limita asta? - asta e ce am încercat să imprim personajului meu.

Ada, tu şi George formaţi deja un cuplu de actori  de succes, după lung­metrajul premiat la Festivalul de la Berlin, „Eu când vreau să fluier,
fluier". Cum simţiţi că ai crescut odată cu „Loverboy"?


A.C.: În „Loverboy", deşi e o poveste de dragoste puternică între noi, un cuplu nu mai există, e vorba despre o întâlnire foarte intensă. Suntem împreună, dar nu suntem. E un joc de nuanţe, e o luptă de fapt între personajele noastre. Am crescut prin prisma poveştii, care m-a solicitat foarte mult şi prin lucrul cu oamenii de lângă mine.

Cătălin, pentru tine, ca regizor, a fost riscant să-i distribui, fiind doi actori deja identificaţi puternic cu un film?

C.M.:Da, la început mi s-a părut un risc pentru că exista o chimie între ei, chimie care s-a întărit pe măsură ce au promovat filmul „Eu când vreau să fluier, fluier".  Dar amândoi sunt foarte talentaţi şi au capacitatea să ia din jur ce e important şi s-au adaptat foarte bine.

A existat un moment în biografia ta care să te facă să spui o astfel de poveste, cu un personaj aflat la vârsta formării?

C.M.: Eu am trăit foarte intens la 20 de ani. A fost o perioadă în care am călătorit, am schimbat mai multe facultăţi, am acumulat. Şi cred că acum sunt suficient de detaşat, dar şi încărcat, ca să vorbesc despre asta printr-un film.

20 de filme concurează, alături de „Loverboy", în secţiunea  „Un Certain Regard" a Festivalului de la Cannes.

"Filmul, ca formă, e o poveste de dragoste, una pe care cei doi protagonişti o trăiesc cu riscuri maxime.''
Cătălin Mitulescu regizor

"Cum acceptă o fată să facă sex pentru bani ca să-şi salveze iubitul? Ce se produce în mintea ei de are curajul să treacă de limita asta? Asta e ce am încercat să imprim personajului meu. ''
Ana Condeescu actriţă

"Faptul că i-am cunoscut pe unii dintre aceşti loverboysm-a influenţat puternic.''
George Piştereanu  actor

Luca şi Veli

Secvenţă din filmul „Loverboy“  Foto: cinemagia

Filmul spune povestea lui Luca, un tânăr de 20 de ani din Hârşova care cucereşte fete, le face să se îndrăgostească de el şi le plasează mai departe unei reţele din Constanţa. Pentru poliţiştii de la trafic de persoane, această tehnică de racolare se numeşte metoda „prin îndrăgostire", iar cei care o practică sunt denumiţi „loverboys".Viaţa lui se schimbă în momentul în care se îndrăgosteşte de Veli. Luca pare hotărât să renunţe la tot ceea ce făcea până acum, pentru a rămâne cu ea.

Fascinat de Pasolini

Aparent, avem de-a face cu o poveste tipică pentru propensiunea spre social a „noului val" românesc: interlopi, tineri căzuţi în mrejele reţelolor mafiote, ademeniţi de câştig uşor, de tip „marfa şi banii" etc. Ca orice poveste care se respectă, „Loverboy" este şi un love story în condiţii vitrege, între cele două personaje principale, Luca şi Veli.

Regizorul Cătălin Mitulescu are grijă însă să lărgească plaja tematică a peliculei pe care tocmai a terminat-o, spunând, că în esenţă, este un film despre adolescenţă, vârstă ale cărei probleme le-a mai tratat şi în precedentul său lungmetraj, „Cum mi-am petrecut sfârşitul lumii". „Sper ca adolescenţii - care sunt publicul meu ţintă - să iasă de la film şi să-şi pună anumite întrebări de ordin moral". Mitulescu numeşte ca preferinţă filmul de debut al lui Pier Paolo Pasolini, „Acattone". „Şi filmul, şi cineastul îmi plac mult. Asta nu înseamnă că aici fac ceva similar".

Alături de George şi Ada joacă Bogdan Dumitrache, Clara Vodă, Coca Bloos, Ion Besoiu, Remus Mărgineanu şi Alexandru Mititelu şi mulţi alţi actori neprofesio­nişti, într-o distribuţie de peste 30 de personaje. Filmările s-au făcut în 15 locuri din Constanţa şi împrejurimi. Scenariul intitulat „Un balon în formă de inimă", scris de Cătălin Mitulescu şi Bogdan Mustaţă, cu care cineastul a câştigat la CNC în 2007, a fost rescris de Mitulescu şi de Bianca Oana.

image
Cultură



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite