Love story pe buza sicriului

Daca tot nu prea mai stim sa radem de ce ni se intampla prin viata, atunci, macar sa luam moartea peste picior. Nu am mai ras de mult, atat de sanatos, la o comedie care trimite moartea la plimbare.

Daca tot nu prea mai stim sa radem de ce ni se intampla prin viata, atunci, macar sa luam moartea peste picior. Nu am mai ras de mult, atat de sanatos, la o comedie care trimite moartea la plimbare. Si nu oricum, ci in pasii de dans ai lui Ginger si Fred. Nu trebuie sa fii, neaparat, Bunuel, cu umorul lui feroce din "Viata criminala a lui Archibald de la Cruz", si nici Hitchcock, cel care in "Cine l-a ucis pe Harry" regasea gustul pentru enorma gluma macabra. Te poti descurca si in parametri mai modesti, daca dai Cezarului ce i se cuvine, daca inveti ceea ce trebuie din cursul de umor fara frica lui Dumnezeu, marca anglo-saxona. Regizorul Nick Hurran a prins repede lectia. "Plots with a View" (titlul original, cu trimitere la un joc de cuvinte) devenit, la noi, "Dragoste mortala"(nimerit) este, daca mi se ingaduie, un love-story pe buza sicriului. Si inca nu am spus totul. O poveste de dragoste intre doi tomnateci. Nici asta nu ar fi nimic. Filmul pare sa ne mai spuna ca, precum in cunoscuta zicere, cam rasista ce-i drept, despre indianul bun care nu poate fi decat unul mort, si aici soacra-poama-acra face, fara voia ei, fapte ingeresti, dupa ce a trecut in lumea celor drepti. La capataiul ei, nora si fostul iubit din tinerete isi regasesc dragostea pierduta. Pentru aceasta tarzie rascumparare, sunt gata ca unul dintre ei sa faca pe mortul - cum altfel? - doar suntem intr-o comedie ce-si respecta promisiunea, care nu se joaca de-a "uite moartea, nu e moartea". Ca o garantie a seriozitatii, aici funebrul este la el acasa: doua dintre personaje sunt chiar antreprenori ai "pompelor", unul conservator, oficiant in dulcele stil clasic, indragostitul susamintit, iar altul modern, un american cu fantezii adaptate gustului zilei. Primul zboara din morga, cu iubita cu tot, precum Fred Astaire si Ginger Rogers cand paraseau o sala de bal. Rivalul sau ofera servicii structurate pe o tema. I-a placut, defunctei - de preferinta o nevasta sau tot o soacra - sa zicem, cinematograful, atunci va beneficia de o inmormantare in stil "Star Treck", cu efectele speciale de rigoare. Ca sa ne pastram "in domeniu", trebuie sa ai dexteritatea manuirii bisturiului, nu a cutitului, pentru ca mana sa nu-ti scape pe de laturi, altfel zis, sa conduci jocul cu eleganta. Nu cred ca actori de anvergura Brendei Blethyn, a lui Alfred Molina si Christopher Walken ar fi acceptat sa se prinda intr-o astfel de hora. Cu un chip de Julieta careia mersul prea des la coafor nu i-a rapit candoarea, actrita detinatoare a Premiului de interpretare de acum sapte ani, de la Cannes, pentru "Secrete si minciuni" al lui Mike Leigh, este mai vie ca oricand - vorba unuia din film - atunci cand face pe moarta. Rar mai vedem pe ecrane o actrita, si inca nu una in prima tinerete, care sa se alinte cu atata inteligenta. Cat despre cei doi parteneri, ei ne pot da oarecare bataie de cap. La o adica, nu prea stii ce sa alegi: sa-ti bata Molina step la capatai sau sa cante pop Christopher Walken?