London Symphony Orchestra despre prezenţa la Festivalul Enescu: „Sfinte Sisoe! Suntem la Bucureşti!“

Un membru al London Symphony Orchestra care a concertat în cadrul Festivalului Enescu pe scena Sălii Palatului, în serile de 8 şi 9 septembrie, scrie pe blogul de turneu al orchestrei că Bucureştiul e un „oraş plăcut", iar publicul „cald".

Cu un umor tipic britanic, textul de pe blogul orchestrei, http://lsoontour.wordpress.com, intitulat „Sinfte Sisoe! Suntem la Bucureşti! Sau, cel puţin, aşa credem..." conţine câteva episoade trăite de membrii London Symphony Orchestra în Capitală, în timpul Festivalului Enescu.

„Oamenii sunt tare prietenoşi, iar chelneriţa care ne-a servit pe o terasă din Lipscani ne-a întrebat: «Deci, nu sunteţi din România?». «Nu», i-a răspuns Malcolm cu un accent scoţian. «Suntem de la Londra. Am venit cu treabă»", povesteşte un membru al orchestrei. „E încântată şi ne întreabă ce facem aici. «Suntem cu London Symphony Orchestra...». «Sfinte Sisoe! Minunat!», răspunde chelneriţa sincer impresionată, într-o engleză excelentă, poate doar un pic influenţată de serialele cu Batman din anii ‘60 ".

Sala Palatului - „fierbinte", publicul minunat

Prezenţi şi în urmă cu doi ani în festival, membrii London Symphony Orchestra cred că Bucureştiul s-a schimbat. „E cu totul alt oraş. Şi nu, nu e Budapesta".

Citeşte şi: Festivalul Enescu, gata de start

Despre Sala Palatului, unde au interpretat Mahler, Simfonia nr. 6 sub bagheta lui Horia Andreescu, pe 8 septembrie, şi Simfonia nr.4 de Brahms, dirijată de Nikolai Znaider, cei de la London Symphony Orchestra îşi amintesc că era „foarte fierbinte", iar publicul minunat.

„Ni s-a spus că sistemul de aer condiţionat e situat fix în spatele sălii imense. Până la finalul repetiţiilor, ne ridicam fiecare în picioare, aflându-ne în grade diferite de rău şi ameţeală. Din păcate, concertele vor fi televizate, aşa că trebuie să avem sacourile pe noi", mărturiseşte membrul orchestrei.

În seara primului concert „se aud deja aplauze de cum urcăm pe scenă şi senzaţia e tare plăcută". „Mă uit în public şi văd spectatorii cum îmi fac cu mâna. Sunt cât pe ce să le fac şi eu cu mâna, gândindu-mă că aşa e politicos, când îmi dau seama, pe măsură ce mă apropii, că, de fapt, îşi fac vânt de la căldură", mai scrie membrul London Symphnony Orchestra, autoironic. „În fine, mă aşez şi mă bucur că n-am apărut la televizor".

Pe blog, muzicianul vorbeşte şi despre colaborarea cu dirijorii Horia Andreescu, un „român fermecător", dar şi despre noua ipostază a violonistului Nikolai Znaider, cea de dirijor. „Trebuie să recunosc că aveam emoţii în privinţa acestei colaborări, dar Znaider ca dirijor e bun, chiar foarte bun".