Literatura română sub comunism

Reeditarea cărţii lui Eugen Negrici, Literatura română sub comunism (2 vol., Editura Fundaţiei PRO, Bucureşti, 2006) era necesară. Literatura "la comandă" a rămas multă vreme un

Reeditarea cărţii lui Eugen Negrici, Literatura română sub comunism (2 vol., Editura Fundaţiei PRO, Bucureşti, 2006) era necesară. Literatura "la comandă" a rămas multă vreme un subiect-tabu, fiind respinsă în bloc, fără diferenţiere. Dl profesor Negrici dă la o parte frustrările care au împiedicat până acum analiza şi, luând partea esteticului în faţa eticului, cercetează oarecum inegal poezia şi proza. Dacă volumul dedicat prozei urmează o împărţire pe perioade, stabilind ce rămâne valabil şi ce poate fi aruncat fără regrete la lada de gunoi a literaturii, în volumul dedicat poeziei autorul se opreşte asupra unei singure tipologii, şi anume poezia agitatorică, cu promisiunea de a continua în încă două volume analiza poeziei din perioada comunistă. Eugen Negrici este cel care a lansat conceptul paradoxal de religie politică, arătând cu dovezi din texte odioase cum partidul uzează de tehnici şi motive specifice poeziei religioase. O demonstraţie spectaculoasă, argumentată, scrisă cu talent şi umor, care disecă tehnicile de manipulare utilizate, de la cele muzicale, precum refrenele şi aliteraţiile, până la cele complicate, care apelează la frustrări latente şi instinctele pe care le aprind.