Krzysztof Warlikowski: „Fantomele din trecut ne persecută“

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Renumitul regizor polonez spune că traumele Holocaustului urmăresc familiile în lumea contemporană. Spectacolul „Dybuk“, care a avut premiera la Avignon în 2003, s-a jucat marţi şi ieri-seară, în cadrul Festivalului Naţional de Teatru (FNT), la Sala Mare a Teatrului Naţional din Bucureşti.

„Adevărul": Spectacolul „Dibuk" este adaptat după textul clasic al lui Solomon An-Ski şi nuvela contemporană a Hannei Krall. De ce aţi ales această formulă?

Krzysztof Warlikowski:  „Dibuk" al lui An-Ski  completează contextul povestirii Hannei Krall. Dybuk este un suflet care e pierdut, care nu poate merge nici în jos, nici în sus, ci rămâne în aer, căutând să se întoarcă într-un trup. În mitologia evreiască şi cabalistică, dibuk e un spirit, suflet al unei persoane decedate, chiar un demon, care locuieşte în corpul unui individ de care rămâne profund legat, până în momentul exorcismului. 

Cum aţi legat poveştile?

Prima parte este povestea unei mirese: tatăl  vrea să o căsătorească pe fiica sa cu un tip bogat, deşi ea iubeşte un altul. În versiunea modernă a lui Krall se spune povestea unui american care a început să înveţe poloneza şi a devenit budist, pentru că poartă în el spiritul fratelui său mort. Dibuk e deopotrivă răspunsul tinerei care şi-a pierdut logodnicul, dar şi al celei de-a doua generaţii, a celor scăpaţi de Holocaust.

Dybuk devine un mesager al dreptăţii?

Dybuk este spiritul pierdut, care vrea să plece, dar rămâne într-un trup, fiind o dovadă a migrării sufletelor, dar şi a regăsirii lor. Redă lumii dreptatea, întruchipând memoria pe care nu vrem s-o pierdem, care ne salvează şi ne redă un sens. În viziunea modernă a Hannei Krall, acest spirit umple un gol metafizic, într-o ţară cu de toate, însă lipsită complet de spiritualitate. Asta e drama contemporanilor. La An-Ski, dimpotrivă, dibukul reprezintă răul, e un blestem care bântuie mireasa.

V-aţi propus să arătaţi dramele Holocaustului şi din perspectiva istoriei Poloniei?

A doua parte a spectacolului este despre Holocaust,  din perspectiva de astăzi.  Istoria evreilor e mult legată de istoria Poloniei. Da, am vrut să mă întorc la acest subiect şi pentru că reprezintă o parte importantă din istoria Poloniei. Am vrut să vorbesc despre începutul morţii lumii evreieşti. Trebuie să ne păstrăm dibukul nostru,  altfel fantomele din trecut ne persecută. Morţii noştri continuă să ne bântuie.

Aţi luat în calcul şi viziunea creştină?

Nu m-a interesat. Mă preocupă spiritualitatea pe orizontală, nu cred într-o spiritualitate abstractă. Mă interesează suferinţa umană, s-o arăt în mod concret, în relaţia dintre om şi om, nu între om şi Dumnezeu.  Se spune că deasupra unei perechi care face dragoste se ridică sufletele copiilor care nu s-au născut şi că totul e deja scris, predeterminat.

În ce sens v-au influenţat regizorii Krystian Lupa şi Peter Brook?

 Ai foarte multe idei când eşti tânăr, dar vine o vreme când trebuie să devii tu însuţi, iar provocarea este să pui în practică propria ta individualitate. Cei doi maeştri m-au ajutat să mă regăsesc pe mine însumi. Am pendulat între Polonia şi Occident, pentru a ajunge să mă întorc acasă şi să trăiesc, acum, la 48 de ani, în Polonia.

Criticii vorbesc despre lirismul dvs. modern.


Lirismul vine din subiect. Dybuk e ceva ce vezi, ce simţi, ceva ce putem atinge. Teatrul meu trimite la istorie, la origine şi la sex, de aceea a fost numit un teatru al jupuirii. Eu nu renunţ la iubire. Totuşi, nu sunt un sentimental,  teatrul meu rămâne rece, deşi nu mă feresc nici de lacrimi, nici de sânge. Spectacolele mele restituie suferinţa, dar rămân glaciale, contorsionate, ca mine. Nu am soluţii.

"Teatrul lui Warlikowski e sfâşiat. Eroii săi, jupuiţi de viu, umblă pe buza prăpastiilor."
George Banu
teatrolog

Azi, în festival

11.00 - UNATC „I.L. Caragiale": „Mabou Mines and The DollHouse", vizionare proiecţie spectacol şi conferinţă susţinută de Lee Breuer.

13.00 - Fundaţia Lowendal: „Contradicţii: factorul politic în teatru", conferinţă susţinută de regizorul Alexander Hausvater.

18.00 - Teatrul Metropolis: „Sfârşit de partidă", de Samuel Beckett, regia Alexandru Tocilescu, Teatrul Metropolis, Bucureşti.

20.00 - Teatrul Naţional „I.L. Caragiale", Sala Atelier: „Hamlet", de William Shakespeare, regia Uray Peter, Studio M, Sfântu Gheorghe.

20.30 - Teatrul „Bulandra", Sala Izvor: „Hey, Girl!", un spectacol de Romeo Castellucci, Romeo Castellucci & Societas Raffaello Sanzio (Italia).

18.00 şi 21.00 - Teatrul Odeon: „Herr Paul", de Tankred Dorst, regia Radu Afrim, Teatrul Tineretului, Piatra Neamţ.

18.00 şi 21.30 - Teatrul Naţional „I.L. Caragiale", Sala Mare: „Aici, la porţile beznei", după Euripide, regia Mihai Măniuţiu, Teatrul Naţional „Vasile Alecsandri", Iaşi.

Cultură



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite