Joan Baez - poezia unei constiinte

Vedeta si-a cerut scuze in concert pentru Administratia Bush

O voce si o chitara. Ai fi tentat sa crezi ca asta e tot. De fapt, dincolo de primul impact ti se dezvaluie, rand pe rand, fatetele unei pietre pretioase slefuite cu grija. Ai in fata o femeie cu un suras larg, de o sinceritate aproape surprinzatoare. Povestile pe note pe care le spune au lumina si gravitate, au profunzime si nuante pastel. Melodiile nu prind intotdeauna aripi, uneori sunt cantece cu pumnul strans. Sunt piese din care parca flutura steagul alb, dar se zareste si degetul acuzator, care arata, cu durere, catre vinovati. Totusi, lacrima nu zaboveste prea mult pe obraz, e intotdeauna timpul sa mergi mai departe. De 45 de ani incoace, Joan Baez a ales sa se implice in viata unei societati departe de a fi "cea mai buna dintre lumile posibile". Sa lupte impotriva a tot ceea ce s-a dovedit a fi revoltator, condamnabil, nedrept. "Trebuie sa-mi cer scuze pentru administratia tarii mele", n-a ezitat sa spuna, de pe scena, celor cateva mii de spectatori veniti la concert, duminica seara. "Ma bucur ca suntem cu totii vii in clipa asta". Bucuria de a canta impreuna cu o legenda a folk-ului le-a apartinut romanilor adunati la Sala Palatului. La finalul concertului, Narcisa Suciu (care, alaturi de Paula Seling, a cantat in deschidere, la fel ca si acum 7 ani) a avut sansa unui duet cu Joan Baez. In limba romana. Generozitatea nu ii este, oricum, straina omului Joan Baez: in ultima vreme, a apelat la compozitori mai tineri ("La unii mai tineri decat mine cu 10, cu 20, cu 30 de ani - si aici ma opresc...", se amuza solista), pentru a putea intelege mai bine lumea de astazi, vazand-o prin ochii generatiilor care ii urmeaza. Umorul caustic, a carui tinta este sistemul american, este echilibrat cu ironia tandra, care li s-a adresat unor oameni dragi: Elvis sau Bob Dylan. A imitat miscarile cu care regele rock-ului scandaliza, la inceputul carierei, lumea si vocea cu care Dylan o cucerea. S-a aflat in dialog continuu cu publicul sau, atat prin replicile de dinaintea fiecarui cantec, cat si prin energia pe care i-a transmis-o, de la primul pana la cel din urma acord. Nostalgia succeselor de acum cateva decenii si surpriza cantecelor noi, cu aer modern, de pe cel mai recent album, au fermecat o Sala a Palatului convertita la folk. Fie ca interpeteaza un blues dedicat lui Elvis ori un imn finlandez, caruia i-a schimbat versurile asa cum a simtit, pentru a-si canta mai bine planeta; fie ca asteapta, fredonand, un iubit care nu se mai intoarce (sa fie oare un soldat plecat in razboiul din Vietnam?) ori acuza guvernul SUA, Joan Baez inseamna, inainte de toate, atitudine si constiinta.