Iubiti-va actorii - Titlul de Stela Popescu

Stela Popescu castiga. Ea si-a castigat, in primul rand, dreptul de a fi o actrita de succes si, in acest domeniu inefabil in care "toate trec, iubire sau noroc", acest drept nu se inscrie chiar

Stela Popescu castiga. Ea si-a castigat, in primul rand, dreptul de a fi o actrita de succes si, in acest domeniu inefabil in care "toate trec, iubire sau noroc", acest drept nu se inscrie chiar printre drepturile omului; vreau sa spun ca nu e la indemana oricui, adica nu e de tot omul, ca mine sau ca dumneavoastra. Impresarii o cauta, afisele o pun la zid, secretarele ii deschid usile cu zambetul pe fata, iar publicul o aplauda uneori frenetic. Ea nu poarta numai norocul de a fi posesoarea unui talent extraordinar; ea si-a construit cariera prin efortul de a face fata talentului sau, prin inteligenta de a fi la timp exact acolo unde trebuie sa fie, folosind toate mijloacele de transport. Trecand de la proza la revista, a fost la "revista". Trecand de la revista la drama, a fost la drama. Nu pot sa uit aparitia ei in "Turnul de fildes". Publicul a primit-o cu aplauze si cu grozav apetit de "doamne, ce-o sa mai radem!". S-au instalat fratii mai bine in fotolii, au ciulit urechile la scena, ba unii dintre ei au inceput sa rada inainte de primele replici, la gandul "sa vezi acum ce le mai zice Steluta noastra!". Dar acolo nu era Boema. Acolo era altfel de teatru. Si Steluta, dintr-o aparitie de 4-5 minute, a facut o creatie dramatica admirabila, amutind toate predispozitiile de ha-ha-ha si hi-hi-hi... S-a facut o tacere demna de toata lauda, si a ei, si a publicului. Iar cine-a tinut musai s-o vada pe "Steluta noastra" a vazut-o a doua zi, la Sala Polivalenta, matineu si seara. Dar cine n-a vazut-o pe Stela Popescu? A vazut-o o tara intreaga, judet cu judet si localitate cu localitate. Acum nu mai tin minte cati ani, la sala Savoy, cand si-a permis sa spuna primele sale doua cuplete de revista fara sa fi auzit inca de Mia Apostolescu, aceasta actrita care tocmai plecase din Secunda 58 de la Brasov a devenit vedeta in 48 de ore. Asta-i revista, domnilor! Si de atunci, seara de seara si matineu de matineu, ea duce o lupta sublima, cu sine si cu publicul si cu toata lumea, pentru a mentine ce-a dobandit atunci in numai 48 de ore. Asta-i revista, domnilor... Sigur ca unii dintre colegi - meseria aceasta fara colegi este de neconceput... - nu se sfiesc sa-i arate o grija exagerata, intrebandu-se cu sincera candoare de ce nu se mai astampara, de ce nu se menajeaza, de ce alearga atata, ce nevoie mai are? Pot sa le raspund eu... nu mai are nevoie de nimic. Numai ca Stela Popescu "alearga" pentru a exista, pentru a simti, seara de seara, scena si publicul. In seara in care - din cine stie ce motive - nu joaca, e obosita, nervoasa, pusa pe artag. Parc-ar lipsi de undeva unde stie ca trebuia sa fie neaparat. O seara fara teatru e o abatere de la normalitatea vietii ei intregi. Ea se odihneste alergand. Ea vine acasa la ora doua noaptea dintr-o deplasare si se apuca sa curete imediat pestele pe care tocmai l-a adus de la Tulcea... Ea nu poate sta locului. Ea oboseste stand. Ea traieste numai in miscare. Ea respira prin plamanii publicului (la teatru, pe strada, oriunde...). Ea rade si plange cu publicul sau. Nu stiu, n-am intrebat-o niciodata daca undeva, intr-un vis ascuns, nu si-ar fi dorit si ea, in plina maturitate, anumite titluri pe care unii dintre colegii ei de pe afise le au. Ea, nu. Abia tarziu, acum catva timp, Antena 1 a facut-o "geniala". E cam putin. Pentru ca ce glorie artistica din revista romaneasca ar putea fi astazi mai inalta decat titlul de Stela Popescu?