Iorga si muzica disco

Frumos e in august la Mangalia! La Festivalul "Callatis", nu mai vorbesc. Mai ales ca, anul acesta, organizatorii au hotarat sa se adreseze "romanilor de pretutindeni". Si in ce limba le poti starni

Frumos e in august la Mangalia! La Festivalul "Callatis", nu mai vorbesc. Mai ales ca, anul acesta, organizatorii au hotarat sa se adreseze "romanilor de pretutindeni". Si in ce limba le poti starni nostalgii, le poti ravasi sufletul, pana la lacrima, celor nascuti pe meleagurile noastre, daca nu in engleza? Dupa o mica introducere cu "Zi-le d-alea, d-ale noastre, d-alea rupte din popor", cu RoMania, Etno, bune sa ne ia nu ochii, ci urechile, au inceput sa curga, in valuri-valuri, cantece care, inregistrate, ar fi putut fi un util document de comparare a diferitelor accente englezesti. Pentru ca, intr-un fel se tanguieste Laurentiu Cazan si in alt fel Gabriel Cotabita, una este sa asculti cativa compatrioti moduland "country" si alta sa-i admiri pe cei care stiu pe de rost repertoriul lui "Bonny M". Seara - inaugurala - in care acelasi stimabil Cotabita, pe post de prezentator, nu a incetat, potrivit obiceiului autohton, sa se adreseze tarii intregi, Romaniei, ca si cum ar suna "adunarea generala", a fost prilejul unui lung elogiu adus tuturor celor care au avut norocul - sau inspiratia - de a o coti, la timp, spre o alta comunicare scenica decat cea in limba materna. Poate ca asa se vede, de la "Callatis", deschiderea spre lumea romaneasca raspandita in cele patru zari. Nu ar fi cel mai mare pacat, la urma urmei, daca nu am fi avut sentimentul ca limbii romane i s-a rezervat "spatiul" atribuit, de obicei, de CNA, filmelor mai deochiate, violente, periculoase pentru buna crestere a adolescentilor, adica dupa miezul noptii. Atunci a inceput sa cante, in sfarsit, "Proconsul", "Cerul"; nu mai devreme, ca nu care cumva sa strice educatia lingvistica a celor invoiti de parinti sa stea in fata televizoarelor. Ce-i drept, colega prezentatorului, a incercat un monumental imbold patriotic, citandu-l, intre doua momente americane, nici mai mult, nici mai putin decat pe Nicolae Iorga: "La noi intai se aud cantecele, apoi rasare soarele". Ma indoiesc ca savantul avea in vedere muzica disco.