Ioan Holender aduce critici si ofera solutii pentru Festivalul Enescu

Sambata dimineata, presedintele de onoare al Festivalului "George Enescu", Ioan Holender, a sustinut o conferinta de presa in care a pus puncte pe cateva dintre "i"-urile acestei editii. Cea dintai

Sambata dimineata, presedintele de onoare al Festivalului "George Enescu", Ioan Holender, a sustinut o conferinta de presa in care a pus puncte pe cateva dintre "i"-urile acestei editii. Cea dintai lectie pe care a oferit-o remarcabilul manager a fost punerea la dispozitia celor interesati a programului general, a unor pliante si a altor materiale publicitare de la institutia al carei cel mai longeviv director este, Opera de Stat din Viena. A urmat subiectul unic al discutiilor, Festivalul "George Enescu" 2003. Presedintele sau de onoare nu este incantat de felul in care a fost structurat programul evenimentului, subliniind ca romanii sunt in continuare preocupati de cantitate. "Daca nu mergem pe calitate, acest festival nu va fi niciodata ceea ce ar putea sa fie", declara Holender. Acesta este de parere ca ar fi fost de preferat ca, in loc de 11 ansambluri aduse din strainatate, sa fie invitate mai putine, orchestre importante, care sa sustina programe mai ample. Nici alegerea Salii Palatului ("celebra" deja pentru acustica sa nu tocmai ideala) nu i se pare prea fericita lui Ioan Holender, care este pentru folosirea Ateneului ca gazda a concertelelor. "Stiu ca e mic, dar toate salile bune sunt mici", puncteaza Holender. Presedintele de onoare al festivalului militeaza si pentru diversificarea repertoriului cantat (mai multe compozitii romanesti contemporane), ca si pentru o mai mare deschidere interdisciplinara a festivalului. "Am avut niste doleante, cat de cat respectate, nu in masura in care mi-as fi dorit", se arata nemultumit Holender. In ceea ce priveste montarea cu "Oedipe" de la ONB, Ioan Holender considera faptul ca acest spectacol este 100% romanesc "o fapta mare". Totusi, recunoaste ca n-ar fi ales o astfel de montare pentru Opera din Viena, din pur pragmatism. (Montarea decorului necesita cateva zile, iar demontarea, fireste - inca o data pe-atat, ceea ce face ca un astfel de spectacol sa fie foarte dificil de introdus in repertoriul permanent). Un alt aspect pe care il considera nefericit este alegerea ca "Oedipe" sa se cante in original, in limba franceza. "As fi preferat sa se cante in romana. Acest gen de compozitie trebuie inteles de cei care o canta, iar ascultatorul trebuie sa aiba acces direct la ea, altfel se plictiseste". Ca profesionist care se gandeste si la eficientizarea unui eveniment de o asemenea amploare, Ioan Holender are o propunere incitanta pentru editia viitoare: artistii romani invitati sa participe la festival fara onorarii, avand asigurate transportul, cazarea si diurna. Daca tot vorbim despre mandrie nationala, sa verificam in ce masura mai functioneaza patriotismul muzicienilor. Holender este convins ca, daca doar cativa artisti de marca vor raspunde unei astfel de invitatii, se vor gasi si altii care sa le urmeze, macar din orgoliu, daca nu din "dragoste de patrie si neam". (S-ar putea sa fie foarte greu de realizat un astfel de plan, daca ne gandim numai ca, anul trecut, Angela Gheorghiu a solicitat un onorariu de ordinul sutelor de mii de dolari, pentru a sustine un concert "acasa", in Romania...) Un festival de tinuta, cu cheltuieli micsorate si diversitate marita, iata optiunea unui om pe care austriecii l-au rugat sa-si prelungeasca mandatul de director la Staatsoper din Viena. Cine are urechi de auzit si bunavointa stie ce ar fi de facut. Pentru viitoarea editie... Editia viitoare nu va mai fi, dupa toate aparentele, organizata de guvernul Romaniei, ci de o fundatie special infiintata in acest scop. Ioan Holender considera benefica renuntarea la implicarea directa a guvernului, fie si pentru simplul fapt ca executivul mai are si alte obligatii, in afara de organizarea Festivalului Enescu.