Întâlnire cu Balcicul de azi şi de ieri

Pentru pictorii veniţi să picteze la Balcic, primele două zile sunt întotdeauna destinate familiarizării cu locul şi, de asemenea, recunoaşterii unor obiective-reper ale oraşului. Cei nouă

Pentru pictorii veniţi să picteze la Balcic, primele două zile sunt întotdeauna destinate familiarizării cu locul şi, de asemenea, recunoaşterii unor obiective-reper ale oraşului. Cei nouă artişti participanţi la ediţia 2006 a programului "Pictori de azi la Balcic" şi-au petrecut primele zile de şedere pe Coasta de Argint, cum a fost supranumit Balcicul în perioada lui de graţie, în grădinile Palatului Reginei Maria şi pe străzile cu aer mediteranean ale centrului vechi. A fost, se poate spune, o absolut necesară prospecţiune, destinată alegerii locurilor unde se vor aşeza şi vor începe să lucreze, reiterând astfel gestul de a picta în aer liber al înaintaşilor lor, pictorii români din perioada interbelică.
Primele reacţii ale oricărui artist care vine aici pentru prima dată sunt de încântare şi uluire. Şi nu inexplicabil, cât timp frumuseţii naturale a locului i se adaugă grija deosebită a edililor şi a localnicilor de a păstra atmosfera, specificul şi farmecul Balcicului.
Pentru că tabăra de creaţie se află deja la a treia ediţie, pentru că începând din 2002 oamenii de cultură români au început să vină constant aici şi să identifice arhitecturi şi spaţii edificate pe vremea când Balcicul era parte a teritoriului românesc, s-a creat deja obiceiul ca artiştii care au mai fost înainte aici să-i îndrume pe cei care vin pentru prima dată să descopere anumite locuri de care istoria noastră se leagă strâns, dar care nu sunt obiective turistice. E vorba despre terasa casei fostului primar Octavian Moşescu, cel care în perioada interbelică a încurajat viaţa culturală a oraşului şi pe artiştii români să vină să picteze la Balcic, despre grădina în serpentine a grădinarului Reginei Maria unde acum locuieşte bulgarul Iordan Tacev, mare iubitor de români, despre vila din păcate părăginită a Ceciliei Cuţescu Storck.
De sâmbătă însă, pictorii au început să lucreze, fiecare în alt loc, în funcţie de preferinţe şi de ataşament faţă de motivul ales. S-au născut deja primele schiţe şi chiar câteva lucrări (pasteluri şi acuarele) finite. La Balcic e mai greu până să începi să pictezi, că după aceea e greu să te mai opreşti.