Ileana Malancioiu: "Limita in fata careia fusesem adusi cu totii..."

- Ati putea reconstitui istoria si "preistoria" aparitiei volumui Urcarea muntelui (1985)? Cum ati reusit performanta de a trece prin arcanele cenzurii atitea si atitea poeme explicit

- Ati putea reconstitui istoria si "preistoria" aparitiei volumui Urcarea muntelui (1985)? Cum ati reusit performanta de a trece prin arcanele cenzurii atitea si atitea poeme explicit antitotalitare? - Prima experienta dura pe care am avut-o cu cenzura a fost la volumul Ardere de tot, aparut in anul 1976. Initial el purta titlul Exodul si punea problema salvarii. Atit la nivelul unui individ, cit si la al unui popor. Ratacirea vreme de 40 de ani in pustiu avea sensul din Biblie, dar a fost luata drept o trimitere la plecarile recente din tara. Ceea ce, in treacat fie zis, nu era nici in intentia mea, nici in avantajul cartii. Pe vremea aceea locuiam foarte aproape de "Cartea Romaneasca" si cel putin o data pe saptamina treceam pe acolo pentru a afla verdictul. Legatura dintre editura si cenzura era facuta de Mihai Gafita, care ma tinea cite un ceas de vorba, fara sa-mi spuna nimic despre cartea mea. Am aflat astfel tot ce se putea afla despre copilaria si adolescenta sa. Dar, cum banuiesc ca totul era masluit, pentru a ma impresiona si a ma face sa uit de ce ma duceam acolo, n-am sa ma dau drept experta in biografia sa. Ma voi margini sa constat ca, de vreme ce exista Cenzura, putea sa mai lucreze in numele ei si altcineva. Dupa ce am asteptat mai mult de un an fara nici un rezultat, am cerut o audienta la Consiliul Culturii. Vasile Nicolescu mi-a raspuns pe tonul cel mai mieros cu putinta si mi-a fixat o intilnire pentru a doua zi. Numai ca dupa amiaza a venit potopul si cind m-am prezentat la el m-a admonestat ca toata tara e la pamint, iar mie imi arde de cartea mea. I-am raspuns ca eu sint mai impresionata decit el de ceea ce s-a intimplat, pentru ca potopul ii afecteaza cel mai mult pe tarani si pe someri. Asa ca pe mine ma izbeste de doua ori. intii pentru ca tatei i-au luat apele si ce i-a mai ramas dupa colectivizare, iar mie, care abia o duc de azi pe miine, mi se reproseaza ca-mi permit sa ma gindesc la cartea mea, in pofida nenorocirii prin care trece tara. Pe cind el isi ia in continuare salariul, care, dupa cite stiu, este destul de mare. S-a calmat si am fost de-a dreptul fericita ca l-am ajutat sa se remonteze. Fiindca nu peste mult a tinut sa ma asigure ca, de fapt, totul merge foarte bine. Si nici cu cenzura lucrurile n-ar sta atit de grav cum se spune. Pentru ca n-a mai ramas in discutie decit cartea mea. Am incercat sa aflu ce e cu ea, insa mi-a spus ca el nu citeste carti. Dar Dvs. ce cititi? l-am intrebat. Mi-a raspuns ca el nu citeste decit revistele. Si ca volumul meu i-a fost repartizat unui lector, care nu l-a citit inca. Spre cinstea sa, acesta a riscat sa intre in conflict cu sefii sai, facind un referat care se incheia cu propunerea de publicare a cartii. Asa ca am asteptat sa se miste ceva din loc, dar nu s-a intimplat nimic. in urma unei interventii a lui Laurentiu Fulga, care era vicepresedinte al Uniunii, am ajuns si intr-o audienta la Aurel Martin. El conducea serviciul Sinteze, proaspat infiintat, a carui existenta era invaluita in mister. M-a primit cu bunavointa si mi-a spus ca mi-a citit cartea, desi ar fi trebuit sa ajunga la el dupa ce era tiparita. Apoi mi-a cerut sa-i schimb titlul si sa renunt la citeva poeme, asigurandu-ma ca, daca fac modificarile respective, din punctul lui de vedere, e in ordine. Dar ca volumul meu va trebui sa fie asumat mai intii de editura. Pentru ca a fost trimis la Cenzura fara referat. Or, asta e ca si cum nu l-ar fi trimis deloc. Dupa ce a fost deconspirat, Mihai Gafita s-a purtat ca si cum nu s-ar fi intimplat nimic, dar eu am refuzat sa-i mai ascult povestile spuse pentru a trage de timp. Pina la urma, a catadicsit sa trimita si cartea mea inapoi, la Consiliul Culturii, insotita de un referat, ca pe cele pe care vroia cu adevarat sa le publice. in citeva luni a aparut si a fost receptata mult mai bine decit m-as fi asteptat. Un singur critic (foarte mare) n-a observat trimiterile (evidente) la Cartea lui Iov si, ca atare, n-avea cum sa-si dea seama ca era vorba despre Dumnezeul crud al Vechiului Testament, ci a crezut ca m-am adresat (cu dragoste) unui iubit care m-ar fi maltratat. Dar ce puteam sa spun decit ca nu sint chiar atit de blinda si iertatoare cum m-a crezut el. Apoi am publicat eseul Vina tragica si volumele de poezie Peste zona interzisa si Sora mea de dincolo, la care problemele de viza nu au mai fost chiar atit de grave. in Martie 1982, mi-a aparut in "Tribuna" un grupaj de 8 poeme. Doua dintre ele au dus la retragerea de pe piata a revistei. Primul se chema ingropati in picioare si incepea asa: "ingropati in picioare/ Ca sa ocupam cit mai putin loc/ Iar el, in fata noastra, ingropat ca si noi/ Nestiind ca mina cu care ne-ameninta/ E putreda pina la os". Iar in final spuneam: "Dar cine stie daca mai tirziu/ Nu va trece peste el ca peste nimic/ Tot acest sir nesfirsit/ De oameni ingropati in picioare/ Ca sa ocupe cit mai putin loc." Al doilea poem incriminat se chema Cosmar. Pentru a se intelege de ce i-a alarmat pe oamenii regimului Ceausescu, il voi reproduce in intregime: "Portretul lui Adolf Hitler/ Deasupra capului meu/ Si eu neputind sa strig Heil/ Si eu neputind sa scriu Heil/ Si o multime vesela/ Trecind in pas de voie/ Si strigind Heil/ Chiar sub mustata zburlita/ A FUhrerului./ Si asta stiind foarte bine/ Ca de la al doilea razboi mondial/ A trecut atita amar de vreme./ Ceea ce nu ma impiedica/ Sa mi se faca frica/ De fiecare data/ Cind multimea flaminda/ Hipnotizata in fata portretului/ Striga Heil." Scriitorii din redactia "Tribunei" care au citit acest poem inainte de aparitie, dar nu au fost vigilenti, ci l-au lasat sa ajunga la cititori, au fost chemati sa raspunda despre ce cred ei ca este vorba in el. Augustin Buzura (care tinea locul redactorului sef) si Tudor Vlad (care il citise in calitate de corector) au spus ca are un mesaj antirazboinic. Victor Felea, care era direct implicat, pentru ca el imi ceruse colaborarea, a lasat capul in jos. intrucit si-a recunoscut astfel vina, dovedind inca o data ca nu intimplator i se spunea Kafka, el a fost sanctionat. Dar asta n-a afectat relatiile colegiale dintre noi, si nici nu l-a facut ca dupa evenimentele din Decembrie sa se considere o victima a vechiului regim, ori un erou. Volumul Linia vietii, aparut in anul 1982 la Cartea Romaneasca, avea in sumar si poemele din "Tribuna" prin care am intrat in colimator. Asta a facut ca el sa fie intors din tipografie si cenzurat in trei etape succesive. Cum Mircea Ciobanu, care era redactorul meu de carte, nu-mi spunea ce s-a intimplat, de fiecare data am fost pusa in garda, pentru a putea sa iau batalia de la capat, de catre d-na Constanta Vulcanescu, la care ma gindesc ades cu deosebita dragoste si recunostinta. Linia vietii venea dupa "exercitiul de vindecare" facut prin Sora mea de dincolo si a constituit un fel de punte de legatura intre acel volum (scris simplu si direct, facind abstractie de tot ce stiam despre poezie) si Urcarea muntelui (in care experienta dobindita redind-o pe sora mea in fata limitei m-a ajutat sa pot vorbi fara ocolisuri si despre limita in fata careia fusesem adusi cu totii).