"Icoana" Bucurestiului interbelic

Una dintre bucuriile targului Bookarest din acest an a fost lansarea unei carti pentru care se crease parca o asteptare: Intoarcere in Bucurestiul interbelic de Ioana Parvulescu a fost pregatita,

Una dintre bucuriile targului Bookarest din acest an a fost lansarea unei carti pentru care se crease parca o asteptare: Intoarcere in Bucurestiul interbelic de Ioana Parvulescu a fost pregatita, anuntata, ceruta chiar de toti aceia care, de-a lungul anilor trecuti de la Revolutie, au depanat amintiri, mai mult sau mai putine exacte, au evocat nostalgici "era interbelica", tinand-o "sub icoana", ca pe imaginea unui colt de paradis de mult pierdut, au comparat societatea romaneasca de acum cu cea de atunci, intotdeauna in defavoarea primeia. Cartea Ioanei Parvulescu are mai multe calitati: este bazata pe o cercetare atenta, completa (cate ore va fi stat autoarea in sala de lectura a Bibliotecii Academiei, rasfoind presa ingalbenita a vremii?) si, in acelasi timp, e scrisa cu veritabil talent literar, tehnica autoarei fiind aceea de a se proiecta pe sine in tablourile de epoca descrise, impreuna cu privirea curioasa, careia nu-i scapa nimic. O vedem parca plimbandu-se pe strazile orasului ce purta atunci porecla de "Micul Paris", intalnindu-se cu somitatile vremii, citind presa (un capitol intreg e dedicat "Primejdiei seducatoare a gazetariei") si cartile aparute atunci, care au facut istoria literaturii romane. Reiese, din fragmente, portretul unei societati fermecatoare, cu toate imperfectiunile ei, o societate in care oamenii se simteau liberi sa fie ei insisi, lucru pe care urmasii lor de azi nu l-au invatat inca.